Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 21 octombrie 2011

Care este preţul mărcilor poştale? (2)

Prima parte a articolului este aici.

Ce este marca poştală şi ce vrea ea?

Am început în prima parte cu un scurt istoric, pe care l-am considerat necesar celor care doresc într-adevăr să înţeleagă fenomenul. Voi continua în partea a doua cu câteva idei referitoare la mediul controlat - cum l-am denumit anterior - de punere în circulaţie a mărcilor poştale. Ce vrea să însemne asta?

Lăsând la o parte definiţiile date de diversele dicţionare, trebuie să înţelegem ce reprezintă o marcă poştală. Ce este ea de fapt? Marca poştală este în realitate o simplă chitanţă prin care o administraţie poştală vinde promisiunea de efectuare a unui serviciu poştal clientului său. Ce legătură are acest lucru cu acel "mediu controlat"? Păi sunt două aspecte în această treabă:

- primul: odată cu apariţia filateliei, marca poştală capătă un rol dublu, adică devine şi obiect de colecţionare, pe lângă rolul de "chitanţă" pe care l-a jucat iniţial;
- al doilea: odată cu crearea Uniunii Poştale Universale şi cu aderarea la aceasta a unui număr din ce în ce mai mare de ţări şi teritorii, circulaţia acelei "chitanţe" a devenit universală, impunându-se adoptarea unui set de reglementări unitare la nivel global. De ce a fost nevoie de aceasta? Răspunsul este adresat celor neiniţiaţi: aderarea unei ţări la Uniunea Poştală şi recunoaşterea convenţiilor internaţionale permite ca o corespondenţă francată în acea ţară să fie considerată plătită în orice altă ţară membră a Uniunii.

Mai există o "nuanţă" a problemei legate de "mediul controlat". Poşta a fost de-a lungul timpului considerată un monopol al statului (pretutindeni, nu numai pe teritoriul nostru). Emiterea de mărci poştale a fost, de aceea, considerată un atribut naţional, pe lângă alte atribute precum baterea de monedă. Chiar şi astăzi, în ţările în care serviciile poştale au fost complet liberalizate, existând mai multe poşte naţionale, emiterea şi punerea în circulaţie a mărcilor poştale se face de către o singură entitate pentru un anumit teritoriu geografic precis determinat (există câteva excepţii, dar ele întăresc de fapt această regulă generală).

Revenim la mediul controlat. Cum se petrece de fapt punerea în circulaţie a unei emisiuni? Există câţiva paşi care sunt importanţi atât pentru înţelegerea fenomenului, cât şi pentru a şti ce anume are valoare pentru colecţionari şi ce nu ar trebui să intre în aria lor de interes:
- administraţia poştală emitentă face o estimare a necesarului de mărci poştale, după care comandă execuţia lor fizică;
- aceeaşi administraţie (sau altă entitate - depinde de ţara emitentă) întocmeşte un act administrativ (la noi îi spune "decizie de punere în circulaţie") care menţionează obligatoriu subiectul, valorile nominale şi tirajele; Acest act administrativ este trimis şi la Uniunea Poştală Universală, care emite la rândul ei un act administrativ prin care toate ţările membre sunt anunţate de existenţa şi valabilitatea noii emisiuni de mărci poştale;
- se trece la punerea efectivă în vânzare a mărcilor.

"Mediul controlat" mai presupune ceva: imprimarea acestor mici "chitanţe" nu se poate face de către orice tipografie de doi bani! Prin actele administrative, administraţiile emitente menţionează obligatoriu cine produce mărcile poştale. Asta presupune atât securitatea, cât şi securizarea imprimării mărcilor. Adică la fel ca la tipografia de bani!

De ce ar interesa toate acestea pe filatelişti? Păi, treaba este simplă: Orice produs care a fost pus în vânzare fără respectarea cerinţelor mediului controlat nu poate face obiectul unei colecţii filatelice, ci doar a unei colecţii parafilatelice. Mai concret, cataloagele naţionale şi internaţionale nu acordă cotări unor astfel de produse.
Asta nu înseamnă că unele produse din această gamă nu îşi au şi ele amatorii lor. Bineînţeles că fiecare este liber să dea banii pe ce-i place, dar eu le consider activităţi extrafilatelice. Şi nu sunt singurul, aproape toţi metodiştii au adoptat această regulă.

În final, o marcă poştală are trei categorii de preţuri şi este important de reţinut acest lucru:
1. Un preţ de cost, reprezentat de preţul nemijlocit de producere fizică a mărcilor poştale;
2. O valoare nominală, care este înscrisă (de regulă) pe marca poştală şi care reprezintă contravaloarea serviciului poştal care este vândut clientului;
3. O valoare filatelică, care rezultă din tranzacţiile între colecţionari şi este indicată (estimativ) de către cataloagele şi lucrările filatelice de specialitate.

Voi continua într-un articol viitor. Aştept orice întrebări şi/sau sugestii în comentarii.

Tuturor vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai plăcut!

22 de comentarii:

  1. Interesant! Pentru colectionari banuiesc ca valoarea filatelica e cea mai importanta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristi: Da, aşa este. Dar pentru că sunt puţini cei care înţeleg cam cum se formează, am considerat necesară această mică expunere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu nu stiam toate aceste amanunte expuse de tine. Sunt utile detaliile.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristi: Vor urma multe altele pe care nici cei mai meseriaşi nu prea le ştiu... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. interesant...teoretic, orice marca postala poate ajunge la un moment dat sa aiba o valoare filatelica?

    RăspundețiȘtergere
  6. Pandhora: Da, orice marcă poştală pusă oficial în circulaţie de către o ţară va figura automat în toate cataloagele internaţionale şi va beneficia de un preţ (noi îi mai spunem şi "cotă"). Acum, în funcţie de foarte mulţi factori, acest preţ poate fi o nimica toată, sau poate reprezenta o căruţă de bani.
    După partea asta mai generală şi mai teoretică, exact aici vreau să ajung cu explicaţiile: care sunt acei factori în funcţie de care se "calculează" un preţ.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună Max!
    Interesant,ca de altfel tot
    ce faci și expui tu aici!
    Îmi place felul tău de a explica
    în amănunt,mulți profesori te-ar
    invidia că nu au răbdarea ta!
    Îți doresc un weekend minunat,Max!

    RăspundețiȘtergere
  8. ELENA: Îţi mulţumesc frumos! Pe vremuri am cochetat puţin şi cu pedagogia... :))
    Şi eu îţi doresc un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Şi...
    4. O valoare sentimentală care, cel puţin în ochii noştri, nu cred să aibă preţ.Ca exemplu, mă uit în vechile mele clasoare de acum vreo 45 de ani şi revăd seriile pe care mi le cumpăra tata...mama...Cum au fost şi ei, aşa rămân şi pentru mine acele mărci: nepreţuite!

    RăspundețiȘtergere
  10. Marco Polo: Aşa este, valoarea sentimentală este unul din factorii care influenţează preţul filatelic. I se mai spune şi "grad de preferinţă". Îl voi trata atunci când voi explica modul de formare a preţului filatelic.
    Ca de obicei, aveţi o completare valoroasă!

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut Max! Ce bine ca ai scris pe blogul meu, asa am observat ca am trecut ''jurnal de gradina'' de doua ori in loc sa te trec pe tine. scuze, sunt tare obosit si zdrobit. numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  12. RobertN: Îţi mulţumesc foarte mult, dar sincer, nu mă omor după premii...
    Mai degrabă aş dori să aud veşti bune de la tine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Interesant! Am citit cu placere :)
    Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  14. Diverse: Mulţumesc! La fel îţi doresc şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  15. Max, pentru mine care nu am mai facut ceva de mult timp, inseamna ceva. am vazut ca nu te omori dupa premii, a fost ca un salut:).

    RăspundețiȘtergere
  16. RobertN: Şi eu te salut, Robert! Din toată inima!

    RăspundețiȘtergere
  17. :D se pare ca mi-ai raspuns la una din marile mele dileme :D, dar trebuie sa recitesc, pentru ca sunt cam imprastiat acum :D
    Multumesc muuuult si din suflet :D Si cred ca nu numai eu sunt incantat de acest articol ( si in afara celor care au subliniat acest lucru deja) sper ca nu te superi daca il voi da mai departe :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Ganguritu: Mă bucur tare mult! :D
    Dar aceste prime două episoade nu sunt nici măcar "antreul"! E doar aşa, o aromă ce vine de la "bucătărie", până la "desert" mai este ceva!... :D
    Serios vorbind, în episoadele următoare vor urma lucruri care nu au fost publicate niciodată în limba română, iau destul de multe nici măcar în altă limbă. Sunt destule lucruri pe care cunoscătorii nu prea le povestesc.

    Cât despre preluare, atât timp cât nu am nicio menţionare (făcută de obicei cu roşu în subsolul unui articol), orice articol poate să fie preluat de cine doreşte. Mai puţin imaginile cu watermarkul meu (dacă este cazul, pentru unele studii).

    RăspundețiȘtergere
  19. Mulţumesc pentru "căruţa" de informaţii ...

    RăspundețiȘtergere
  20. Doru: Şi eu mulţumesc pentru lecturare!

    RăspundețiȘtergere
  21. Max, cineva pe unul din forumurile citate si de tine spunea ca satisfactia colectionarii timbrelor nu poata fi niciodata valorificata printr-o vanzare. Poate ca un clasor sau o colectie valoreaza o suma mica (exemplu URSS, DDR ... poate si un pic peste 100 EUR) dar pentru cel ce a pus cap la cap acea colectie, la care atatea timbre din colectie au o istorie a achizitionarii ei.... pentru el pretul e unul inabordabil.
    Factorul sentimental de care se vorbea mai sus cred ca apare la ambele capete ale unei tranzactii (exceptie fac dealerii evident).

    RăspundețiȘtergere
  22. Ionuţ: Desogur, şi factorul sentimental are rolul său. Acum, sunt de fapt două... Sentimente, dacă pot spune aşa, care influenţează preţul în sensuri diferite:

    - pe de o parte este sentimentul pasionatului care achiziţionează pentru colecţia sa; de multe ori, pasiunea tinde să-l "orbească" şi să îl determine în luarea unor decizii nu întotdeauna fericite din punct de vedere material;

    - pe de altă parte, factorul sentimental poate juca un rol în determinarea unei "mode" pe piaţă, aşa cum au fost destule: în anii '60 era moda Vatican şi San Marino, în anii '70 a venit rândul ţărilor nordice, urmată de cea a temei CEPT şi aşa mai departe; această "modă" a determinat aprecieri însemnate de cote în cataloagele internaţionale, dar numai pentru o perioadă, după care cotele s-au prăbuşit (de fapt au rveenit la normal), iar mulţi colecţionari au constatat că au pierdut o grămadă de bani.

    RăspundețiȘtergere