Francatura este aplicată pe un imprimat loco, expediat în Capitală, în septembrie 1932. Ea corespunde tarifului în vigoare la acea dată, dar interesantă este "înjumătăţirea" timbrului obligatoriu pentru Fondul Aviaţiei. În mod normal, regulamentele de la acea dată nu permiteau utilizarea "fragmentelor" de mărci.
Se pare că piesa a fost realizată de un filatelist (nu există şi o ilustraţie a verso-ului, pentru a vedea dacă expeditorul s-a... "semnat". Poate că adresa destinatarului este, de fapt, şi a expeditorului. Deoarece şi atunci, ca şi acum, colecţionarii îşi mai "fabricau" piese pe care apoi le puneau autoadresate la cutia poştală. Ori şi le obliterau singuri la vreun ghişeu poştal.
O asemenea piesă nu poate avea o valoare filatelică deosebită, dar poate ocupa un loc binemeritat în orice colecţie sau exponat de istorie poştală.
Multe "piese filatelice" provenind din colectia Petrescu se intalnesc pe piata colectionarilor. Pacat ca nu a fost mai inspirat si a pus ambele jumatati pe aceeasi parte. Ar fi fost interesanta intr-un exponat de fiscale, dar, sincer, ar fi pus multe intrebari care ar fi lasat loc de interpretari. Uneori nu sunt gustate de juriu astfel de "jucarii".
RăspundețiȘtergererevenue: Ştiu că nu prea sunt apreciate, dar depinde la ce clasă. Ca fapt divers, cred că totuşi merg (bineînţeles cu menţionarea naturii filatelice).
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru completare.