Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 24 octombrie 2012

Care este preţul mărcilor poştale? (12)

© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11).

Întrebări şi răspunsuri

După articolul de ieri am primit o "porţie" dublă de mailuri de la cititori, conţinând o altă serie de întrebări, dar şi câteva observaţii, precum şi propuneri de subiecte. Ţin să le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris. Încă nu am apucat să răspund tuturor, dar vă asigur că niciun mesaj nu va rămâne în aer. Astăzi am avut o zi destul de încărcată (nu sunt nici blogger, nici filatelist de meserie) şi nu am avut timp să scriu până acum.

În acest episod doresc să răspund unei întrebări care mi-a fost adresată pe Facebook de către Colecţionar de Timbre. Redau problema ridicată, pentru a fi cunoscută şi de cei care nu frecventează reţeaua de socializare.

"Incep prin a preciza ca momentan folosesc cataloagele doar pentru a identifica marcile, asa ca am urmatoarele intrebari de incepator:
1. In catalogul Scott preturile sunt in dolari?
2. In catalogul Michel, editiile de dupa 2001, preturile sunt in Euro?
3. Prima coloana de preturi din cele doua cataloage e pentru marcile neuzate si a doua pentru uzate? Preobliteratele unde ar trebui incadrate?
4. Cat de relevante sau irelevante sunt preturile de catalog in cazul marcilor comune?
De exemplu emisiunea din 1976 Jocurile Olimpice de Iarna - Innsbruck are cotatiile:
Scott 2009
Cele 6 marci: 2.4 1.35
Marca de 3.6 lei: 0.8 0.35

Michel 2009
Cele 6 marci: 4.0 2.2
Marca de 3.6 lei: 1.4 1.1

Romfilatelia - Lista preturilor marcilor postale 2010
6 3.70 0.30
Aici nu mi-e clar daca cele 6 marci uzate sunt cotate la 0.30 lei deci o marca uzata e 0.05 lei sau o marca uzata e 0.30 lei si cele 6 uzate 1.80 lei.

Daca Scott si Michel afiseaza preturile in lei atunci hai sa zicem ca mai seamana cotatiile (dar tot difera mult :) ).
Daca insa aceste cotatiile sunt in Dolari, Euro, respectiv lei si mai exact 0.30 lei pe seria de 6, atunci 1.35 dolari, 2.2 euro si 0.30 lei n-au nicio treaba una cu alta."


Să o luăm cu începutul.

Cotele cataloagelor sunt exprimate în moneda ţării în care îşi desfăşoară activitatea editurile respective: SCOTT - dolari americani; Michel - euro; Yvert & Tellier (Franţa) - euro; Stanley Gibbons (Marea Britanie) - lire sterline. Acestea sunt cele patru cataloage internaţionale care (încă) mai publică volume care acoperă întreaga lume. Moneda şi modul de efectuare a evaluării sunt de regulă menţionate în introducerea fiecărui catalog. Vă sfătuiesc să citiţi şi acele câteva pagini, deoarece pentru un începător sunt deosebit de utile.

Cataloagele generale (de genul celor patru menţionate mai sus) au în majoritatea cazurilor două coloane cu cote (preţuri): coloana din stânga este pentru mărcile neuzate, iar coloana din dreapta pentru cele obliterate (ştampilate poştal). În mod normal, cotele mărcilor ştampilate nu se referă la preobliterate şi la obliterările de complezenţă, ci la cele anulate în circuitul poştal. De exemplu, catalogul Michel face unele menţiuni despre aceste mărci în note răspândite la diverse pagini (unele în chenar, altele doar ca note de subsol la câte o emisiune).

Despre cotele pe care le acordă fiecare catalog, în introducerile fiecărui volum se menţionează că preţurile sunt orientative. Există tendinţa (răspândită mai ales în rândul colecţionarilor mai tineri sau a celor începători) de a lua aceste "cote" drept valori absolute.

Ei bine, situaţia nu stă deloc aşa. Preţul pieţei diferă în cele mai multe cazuri în mod substanţial de cotele atribuite de cataloage.

Una din cauzele acestor diferenţe este dată de sistemul adoptat de fiecare catalog. Este o problemă pe care am mai atins-o într-un episod anterior, dar căreia se pare că nu i s-a dat importanţă sau care nu a fost citită deloc. De pildă catalogul Michel este un catalog adresat colecţionarilor, cotele mergând pe preţurile de retail practicate de majoritatea comercianţilor germani. Spre deosebire de Michel, catalogul american SCOTT este orientat mai mult spre piaţa liberă, editorii susţinând că evaluările lor sunt la nivel de retail - preţuri nete.

Diferenţele între cele două cataloage se pot face urmărind cotele acordate de fiecare pentru mărcile emise de propria ţară (Germania pentru Michel, SUA pentru SCOTT) la unitatea monetară/nominal a ţării. Dacă faceţi acest lucru, veţi vedea că Michel-ul cotează un nominal de 1 euro (la noutate germană) cu mai mult de 1 euro cotă (deşi de cele mai multe ori la negustori se pot găsi noutăţi vândute pentru francare cu preţuri sub nominal).

În economia problemei noastre, referirea la lista de preţuri editată de Romfilatelia este o greşeală. Această listă de preţuri este irelevantă pentru piaţa filatelică din două motive principale:
- este făcută de persoane care nu au cunoştinţele necesare;
- deşi aparţine unui negustor (Romfilatelia se poate denumi astfel), ea nu este onorată de cel care a editat-o; preţurile pot fi considerate reale numai atunci când negustorul în cauză cumpără conform propriei liste, aşa cum se întâmplă cu marea majoritate a negustorilor particulari din Europa şi Statele Unite.

Pentru mărcile româneşti, cele patru cataloage internaţionale consacrate menţionate mai sus au şi ele câteva hibe:
- capitolele consacrate României sunt realizate neprofesional (nu vreau să mă dau mare, ştiu ce vorbesc);
- informaţiile cuprinse sunt destul de des incorecte şi incomplete;
- cotele pentru anumite piese/emisiuni sunt stabilite în mod clar cu intenţia de a ridica/coborâ piesele/emisiunile în cauză, în funcţie de interesele unor negustori din ţările unde sunt cataloagele editate.

Problema mărcilor preobliterate/obliterate de complezenţă

Nu am idee în ce măsură se cunoaşte de către colecţionari adevărul despre ele. Timp de foarte mulţi ani, fostele întreprinderi comerciale de stat au inundat (la propriu) piaţa filatelică, vânzând unor negustori din străinătate sute de milioane de preobliterate şi obliterate de complezenţă la preţuri absolut ridicole: cu un adaos comercial de circa 15% faţă de preţul de tipar! (există reglementări oficiale referitoare la acest lucru). Păi în aceste condiţii este absolut normal ca mărcile din această categorie să nu prea conteze pe piaţă altfel decât la kilogram sau la mia de bucăţi.
Într-un catalog serios sau într-o listă de preţuri serioasă, mărcile preobliterate/obliterate de complezenţă ar trebui cotate separat de mărcile ştampilate în circuitul poştal, iar preţurile ar trebui să oglindească în mod firesc paritatea dintre partea de tiraj preobliterată şi cea dată la oficii, pentru a fi întrebuinţată poştal. Diferenţa de evaluarea între cele două categorii "sare" aproape întotdeauna cu cel puţin un ordin de mărime.

Această politică păguboasă a poştei şi a întreprinderilor de stat însărcinate cu comerţul filatelic a mai dus la o altă aberaţie: încă de pe la începutul anilor '60, oficiile poştale nu primeau pentru consum pe corespondenţă toate valorile unei serii. Valorile mari, iar uneori alte valori (denumite şi "cheie") nu s-au distribuit deloc, neexistând ştampilate poştal decât dacă vreun filatelist le-a aplicat pe scrisori, după ce le-a achiziţionat de la vreun magazin filatelic sau după ce le-a primit la abonament.

Aşadar, cei care strâng asemenea piese trebuie să ştie că nu pot conta pe comercializarea lor în viitorul apropiat, deoarece piaţa este saturată (şi îi sfătuiesc să nu se gândească la cotele din cataloagele internaţionale, şi nici la preţurile din lista onor Romfilatelia). Le-ar putea valorifica prin schimburi cu alţi colecţionari, mai ales din străinătate. Poate că este cea mai bună soluţie.


© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

8 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O fi gratuit, dar legal nu este. Cataloagele şi revistele poartă drepturi de autor, iar administratorii paginii o fac pe pielea lor. Nu recomand.

      Ștergere
  2. Buna seara!
    Imi (ne) puteti spune cum se ajunge in cadrul cercurilor sau targurilor filatelice ca un euro (catalog) sa fie pretuit la 1 leu? Cum se stabilesc aceste paritati intre cotele din Michel (cel mai apropiat exemplu) si preturile din Romania? Multumesc, sper sa nu fie prea naiva intrebarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună seara.
      Iată că aflu şi eu lucruri noi... :))
      Nu am folosit niciodată această "paritate" şi n-am mai auzit de aşa ceva (vreau să spun - printre cei mai avansaţi).
      Colecţionarii mai avansaţi (sau negustorii, inclusiv cei din străinătate) îşi calculează preţurile, ce-i drept, ţinând cont într-o oarecare măsură de cotele din cataloagele internaţionale, dar nu transformă cota astfel în lei româneşti, ci apreciază (în funcţie de mai mulţi factori) cam ce procent din cota cataloagelor este utilizat pe piaţă în tranzacţii, pentru seria sau pentru perioada respectivă (ceva, de exemplu, "asta merge la 60% cotă, iar asta merge numai la 20% cotă"). Dacă vrea preţul transformat în lei, atunci la suma corespunzătoare procentului, aplică rata de schimb a zilei.

      Sper că mi-aţi înţeles explicaţia. Dacă nu, daţi-mi de ştire.

      Ștergere
    2. Bun inteles. Insa ceea ce v-am scris real, "sistemul" l-am vazut folosit, iar cursul utilizat era de 1 leu/euro. Bine, mai erau niste praguri - gen "la cote pana in X euro", nu mai retin, parca 30 ?!

      Ștergere
    3. Un astfel de sistem de conversie a cotelor din cataloage în lei este cuprins în lista de preţuri aparţinând Romfilatelia, dacă îmi aduc bine aminte (nu mai ştiu exact pragurile şi echivalenţele, deoarece nu am mai deschis o asemenea listă de câţiva ani).

      Ca problemă de principiu, nu există preţuri fixe pentru nimic. Totul ţine de înţelegerea între părţi. Marea majoritate a tranzacţiilor şi a schimburilor se fac cu mărci relativ comune, pentru care nici nu prea merită să-mi încarc memoria cu cine ştie ce "formule magice".

      Preţurile reale sunt cele acceptate de cumpărător, indiferent de cotele înscrise în cataloage. Degeaba o anumită piesă are o cotă de sute de euro (de exemplu), dacă ea nu se poate vinde cu mai mult decât echivalentul a câtorva zeci de euro.
      Pentru o evaluare corectă, în opinia mea contează mai mult cunoştinţele, priceperea şi experienţa cumpărătorului, decât cota din cataloage, care este întotdeauna orientativă (şi nu este, în niciun caz, "literă de lege").

      Ștergere
  3. Domnule Peter, va urmaresc cu interes blogul de ceva vreme.
    Am o intrebare, de incepator evident. Sa spunem ca in ebay apare un an complet romanesc,neobliterat, 1946. In Michel acest an e cotat la 146 de euro, insa spre vanzare este oferit la 39 de euro. E good value for money? Cum ar spune englezul. Stiu ca e o intrebare prea generala si sunt multi factori de luat in calcul ( cum ar fi starea, cate emisiuni s-au emis etc) insa vroiam sa stiu daca grosso-modo ar fi un pret bun.
    Va multumesc pentru timp!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate nu există un "standard" pentru preţuri. Nu se poate spune despre ceva dacă este prea ieftin, prea scump ori dacă are un preţ corect. Preţul "corect" este cel care, în ultimă instanţă, este acceptat de potenţialul cumpărător. Cei 39 euro pot părea prea mult pentru cineva, ori "pomană" de către altcineva.
      Dacă doriţi să aflaţi "cum merge piaţa", tot ce aveţi de făcut este să urmăriţi care sunt preţurile realizate în raport de cotele din cataloage.
      Vă recomand să descărcaţi broşura gratuită despre preţuri a cărei copertă este prezentată pe coloana dreaptă a blogului, sus.
      Nu fac consultanţă pentru investiţii (vă rog să citiţi textul scris cu roşu sub imaginea din antet).

      Ștergere