Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 10 octombrie 2012

Corespondenţe ale internaţilor polonezi în România

Este un subiect pe care nu l-am mai atins până acum, pentru că pur şi simplu nu am avut ocazia să văd astfel de piese (eu unul nu colecţionez astfel de piese). Recent, au fost oferite pe un portal de licitaţii online două piese destul de interesante, chiar dacă nu constituie mari rarităţi.

Prima piesă este datată 1941, fiind expediată din Piteşti la Călimăneşti, având destinaţia înscrisă cât se poate de clar, "Lagărul ofiţerilor polonezi". Este interesantă francatura, recomandata purtând marca cu chipul lui Ion Moţa, o marcă întâlnită ceva mai rar pe corespondenţe circulate efectiv.

A doua piesă este trădată de scrisul expeditorului de pe clapeta plicului, pe verso, care este identic cu scrisul de la destinaţia primei piese. Plicul a fost expediat în 1944 în Polonia ocupată (transformată de naziştii germani în Guvernământul General). Pe faţă se disting două ştampile ale cenzorului român cu numărul de identificare 159. Semnele cenzurii germane sunt prezente pe ambele feţe ale plicului.

Cele două piese ilustrează unul din episoadele întunecate prin care au trecut polonezii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Primul plic a fost vândut cu 25 euro (8 biduri), iar al doilea a avut o realizare de 30 euro (21 biduri).

4 comentarii:

  1. a. Moţa şi Marin, doi legionari care au căzut în Spania în războiul civil.Nicolae Iorga îi lăuda ca fiind "Doi băieţi viteji"(Lumea Noua, Ian. 1937).Numai că în 1940, Iorga avea să fie asasinat de alţi "băieţi" din aceeaşi haită pusă pe cruzimi.
    b. Cunosc din relatările alor mei, martori oculari pe atunci, drama şi refugiul unei părţi a elitei poloneze la noi.Convoaie de maşini, civilizaţie, rafinament cât se mai putea, şi toţi aceşti polonezi şi-au păstrat coloana verticală pururea dreaptă! Fratele mai mic al bunicului meu matern a avut soţie poloneză refugiată.De la ea învăţasem câteva..."boabe".Şi despre drama de la Katyn!
    c. Împărţirea Poloniei, atât de des de 300 de ani încoace, reprezintă o istorie foarte controversată pentru savanţi, dar foarte tristă pentru acest minunat popor demn!
    Recomand audierea melodiei şi a cuvintelor imnului polonez!
    Mulţumim lui Max Peter pentru acest remember!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba eu trebuie să vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase.

      Ștergere
  2. Este o greșeală de formulare.
    România nu s-a aflat în stare de război cu Polonia și, în consecință, nu au existat polonezi internați în România.
    Este însă vorba despre refugiații polonezi din 1939, undeva la peste 20.000 de oameni, care au fost adăpostiți în 27 de Centre ale refugiaților, coordonate de Comisia pentru ajutorarea refugiaților, conform documentelor din perioada aceea.
    Termenul de internat a fost folosit de germani, care au atacat Polonia în 1939.
    După ștampilele de pe plicuri, corespondența a fost controlată de cenzura germană.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este vorba despre refugiaţi, pentru care s-au constituit câteva lagăre (acesta a fost numele oficial al instituţiei, dacă mai ţin bine minte - de altfel exact acest termen este folosit chiar de către expeditorul primului plic, circulat intern, de la Piteşti la Călimăneşti). De aici până la utilizarea în limbajul curent al celuilalt termen, cel de "internat" nu a fost mult.

      Cel de-al doilea plic este expediat în Polonia ocupată. Numai el poartă cenzura germană (ilustraţiile 2 şi 3).

      Ștergere