Zecile de mii de "pozitive" nu garantează originalitatea

Vreau să vă descriu ce s-a întâmplat recent la o licitaţie online. Sper că aveţi de învăţat din greşelile altora şi vă veţi gândi de două ori când veţi întâlni piese de natura celor descrise mai jos.

Este vorba de un vânzător întregistrat în SUA, gsquared7, care în momentul scrierii acestui articol era acreditat cu 46.693 de calificative 100% pozitive (ce-i drept, la un asemenea număr de calificative este greu să nu te pomeneşti şi cu vreun nemulţumit pentru cine ştie ce trăznaie care s-ar putea nici să nu depindă de tine, tocmai de aceea un procent de 100% pozitive este un lucru destul de greu de realizat). Presupun că vânzătorul nu prea a ştiut ceea ce vinde (de regulă, cei de peste Ocean sunt cam paraleli cu mărcile româneşti) şi de aceea nu îi aduc niciun reproş, deoarece nu cred că a fost de rea credinţă.

S-a nimerit însă să văd două piese clasice româneşti care mi-au sărit în ochi. Prima piesă este un 80 parale Cap de bour din a doua emisiune (îl ilustrez punând imediat după el şi imaginea unui original, pentru a putea face comparaţie).

Ceea ce mi-a sărit în ochi la piesa falsă a fost ştampila de tip M1 Moldova, care se întâlneşte mai greu pe marca de 80 parale (dominând ştampilele M3 Franco). Uitându-mă mai cu atenţie, am sesizat şi alte nepotriviri, de pildă litera R din PAR de sus. Curios este însă că alte semne caracteristice sunt prezente. Oricum, în opinia mea, este o piesă care poate ridica probleme.
Marca a fost vândută cu 174 dolari (24 biduri).

A doua piesă este un 6 parale din 1864 care poartă o ştampilă contrafăcută (am spus-o de mai multe ori în articole anterioare, această marcă nu poate exista oblieterată, deoarece nu a fost niciodată pusă în circulaţie.

Microsemnele indică în mod clar apartenenţa la tirajul din 1864. Nu mai spun de culoarea caracteristică a tiparului. Piesa a fost vândută cu 40 dolari (25 biduri).