Scrisoare căzută în rebut

Am văzut un plic deosebit de interesant din punct de vedere al istorie poştale. Este vorba de o scrisoare care nu a putut fi predată destinatarului, dar nici expeditorului, într-un termen stabilit de reglementările poştale. Din cauza acestui lucru, ea a fost considerată "căzută în rebut". În mod normal, conform regulamentului din acea perioadă, astfel de corespondenţe se distrugeau sau se predau la topit (ca deşeuri de hârtie). Tocmai de aceea, numărul pieselor care au supravieţuit este destul de mic (click pe imagini pentru mărire).

Scrisoarea a fost expediată în aprilie 1909 din Turnu Severin la Tokio, în Japonia. Francatura corespunde tarifului în vigoare la acea dată (25 bani tarif pentru scrisoare externă, plus 25 bani taxa de recomandare). La sosire în capitala ţării Soarelui Răsare, recomandata nu a putut fi predată destinatarului, iar poşta japoneză a ataşat plicului mai multe note de serviciu (nu mă întrebaţi ce scrie pe ele, că n-am cuvintele la mine!).
Fiind o trimitere înregistrată, ea a fost înapoiată în ţara de expediţie (România). Poşta română văd că nu a făcut nicio marcare a plicului (ştampila REBUTS nu cred că este românească).
Piesa a fost vândută pentru o sumă cu puţin peste o sută de dolari.