Falsuri ale clasicelor româneşti

Tocmai vă povesteam în articolul precedent de vânzătorul care a oferit un unicat de 80 de parale neuzat care mi s-a părut fals, dar pe care nu am stat prea mult să îl analizez.
Făcându-mi astăzi "rondul" pe portalurile online, peste ce credeţi că dau? Tocmai peste piesa cu pricina, care a fost relistată şi (norocul vânzătorului şi ghinionul cumpărătorului) care a mai fost şi vândută. De această dată am luat un original şi l-am comparat cu piesa în discuţie, mai mult pentru a mă linişti pe mine însumi. În imaginea de sus este falsul, iar sub ea este imaginea originalului.

Am ales în mod special o marcă originală care nu are tiparul prea clar. Sunt cel puţin trei elemente care le diferenţiază. Cel mai important este desenul capului de bour. urmăriţi "sprâncenele" şi baza nasului. Este clar un desen diferit, care nu are voie să apară, deoarece pentru întreg tirajul mărcii de 80 parale s-a utilizat UN SINGUR CLIŞEU. E ca şi cum ai utiliza aceeaşi ştampilă, iar după ce ai aplicat-o de mai multe ori constaţi că desenul sau textul diferă de la o amprentă la alta. Normal că aşa ceva este imposibil! Celelalte două elemente sunt hârtia şi culoarea tuşului tiparului. Dacă reuşeşte cineva să identifice vreo marcă originală care să aibă culoarea măcar mai apropiată de această piesă, îi dau o ladă cu bere!     :))
Dar microsemnul care mi-a atras mie atenţia este lipsa spărturii cadrului drept, deasupra celui de-al doilea R din SCRISOREI. Majoritatea absolută a mărcilor de 80 parale prezintă această spărtură a cadrului, deoarece clişeul a fost deteriorat chiar de la primele coli imprimate (este menţionat în literatură).
Falsul a fost vândut cu 267 dolari. Mă gândesc câte aş fi putut face cu aceşti bani...

Trecând la alte piese, am văzut un alt lot de falsuri (vândute fără nicio garanţie şi specificat în mod clar acest lucru) care s-a vândut destul de piperat, la rândul lui (click pe imagine pentru mărire).

Ce este drept, nu toate piesele sunt false. Marca de 40 parale de pe rândul doi, plus marca de 6 parale (tot de pe rândul doi) sunt originale, dar calitatea lor lasă mult de dorit. Toate celelalte piese sunt falsuri din categoria celor pe care eu le denumesc de obicei caricaturi. Ei bine, lotul a fost vândut pentru 205 dolari şi a mai fost şi bătaie pentru el (18 biduri)! Cele două mărci originale nu merită în niciun caz această sumă, dar chilipirgiii au crezut că au dat lovitura (lotul plecând de la un preţ de strigare modest).
Uitaţi-vă numai câţi bani au fost aruncaţi pentru nişte gunoaie!

Nu închei fără a vă mai semnala un fals, nu este unul periculos dar din punct de vedere didactic merită acest lucru, fiind mai rar întâlnit.
În cadrul unui lot de litografiate ştampilate, l-am identificat cu surprindere.

Este vorba de un fals al mărcii de 50 bani "barbă" realizat din marca de 50 bani "favorit" din 1869. Un... cineva s-a apucat şi i-a desenat (la propriu) efigiei o barbă. Un neiniţiat s-ar putea păcăli, dar diferă faţă de original atât desenul cadrului, cât şi cel al efigiei. Mie mi-a sărit în ochi să văd la o "barbă" un tipar aşa de curat. În plus, la cadrul albastru lipseşte spărtura deasupra tabletei cu BANI, de sub ovalul efigiei. La efigie lipseşte "chelia" din parietal şi occipital.