Despre metodica studiului (9)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8.

Despre clişeele înlocuite

Începând cu 1909, un nou procedeu de realizare a planşelor de tipar a început să fie utilizat la mărcile imprimate în tipar înalt (sau - mai popular - tipografiate). Printr-un procedeu foto-chimic, matriţa era multiplicată sub forma unor blocuri compacte de clişee.

Iniţial, procedeul a fost utilizat la uzualele "Carol I Tipografiate" (1909), continuându-se cu mărcile "Taxa de plată" din 1911 şi următoarele, emisiunea "Silistra" (1913), apoi la uzualele Ferdinand (atât "cap mare", cât şi "cap mic"), precum şi la toate mărcile de la "coada" catalogului care le-au fost contemporane (timbrele de ajutor din 1915 şi 1918, timbrele pentru asistenţă socială, timbrele de ajutor - taxa de plată şi de asistenţă socială - taxa de plată). O parte din colile acestor emisiuni au fost supratipărite în 1918-1919, ori s-au realizat reimpresiuni cu planşele vechi, care apoi s-au supratipărit.

De regulă, pentru mărcile cu format mic (cel corespunzător uzualelor), procedeul de confecţionare a planşelor de tipar consta în fixarea (cu ajutorul unor cuie) blocurilor de clişee pe un suport (probabil de lemn). Iniţial, cercetătorii au identificat că în colile comerciale de câte 100 de bucăţi existau patru asemenea blocuri de clişee, fiecare conţinând câte 25 de poziţii (5x5). Pe colile comerciale studiate se pot distinge uneori chiar şi cu ochiul liber uşoare nealinieri a acestor blocuri exact pe mijlocul colilor (atât pe axa orizontală - între rândurile 5 şi 6, cât şi pe axa verticală, între coloanele 5 şi 6). În timp, planşele de tipar se reconstruiau, deoarece există coli şi fragmente de coli la mai multe valori din emisiunile menţionate mai sus, la care anumite clişee cu defecte apar cu poziţia schimbată în cadrul colii comerciale, nu însă şi în cadrul blocului de 25 de clişee, unde îşi păstrează întotdeauna aceeaşi poziţie.

Exemplul clasic

Cel mai cunoscut exemplu de clişee înlocuite în cadrul blocurilor de clişee este cel menţionat şi catalogat la valorile de 3 lei roz şi 3 lei brun Ferdinand "cap mic", la care se cunosc perechi cu tipuri mixte ("cu cioc" în pereche cu marca "cu furcă" - vedeţi Catalogul mărcilor poştale româneşti din 1974). Perechile cu tipuri mixte nu puteau apărea decât în situaţia decupării din blocul compact de clişee a unor clişee care erau probabil deteriorate, urmată apoi de înlocuirea lor cu alte clişee. În cazul de faţă, înlocuirea clişeelor vechi s-a făcut cu clişee aparţinând altui tip. Dar teoretic există posibilitatea ca la alte valori să fi apărut vreo înlocuire de clişeu (clişee) din acelaşi tip.

Alte exemple

Între specialişti, cel mai cunoscut exemplu este cel semnalat de colecţionarul timişorean F. Tiron, la marca de 5 bani verde deschis din emisiunea de uzuale "Carol I Tipografiate". Au existat cel puţin două blocuri de clişee care au fost decupate, inserându-se clişee dintr-un tip diferit de cel al clişeelor existente. Autorii care au scris până acum despre aceste două tipuri de clişeu le-au denumit "barbă normală" şi "barbă în vânt", deoarece forma bărbii efigiei constituie cea mai importantă şi vizibilă diferenţă între ele. Vă prezint şi două exemple.

Pe rândul de jos, penultimul clişeu este cel înlocuit cu clişeul cu "barcă în vânt" (click pe imagine pentru mărire).

Puteţi vedea mai bine în imaginea de detaliu de mai sus. Este vizibilă alinierea defectuoasă a clişeului înlocuit faţă de celelalte clişee.

Un al doilea exemplu îl puteţi vedea în imaginea de mai sus (click pentru mărire), la acest bloc existând două clişee înlocuite (penultimele două de pe rândul superior).

Cele două clişee cu pricina pot fi vizualizate mai bine în imaginea de detaliu.

Această marcă de 5 bani a fost utilizată pentru crearea unor mărci noi, prin supratipărire (este vorba de supratiparul "TIMBRU DE AJUTOR" din 1915, de supratiparul "1918", de monograma "PTT-FF" şi de supratiparul "TAXA DE PLATĂ". La unele din emisiunile enumerate s-au utilizat pentru supratipărire coli existente, rămase neutilizate, cum este exemplul de mai jos:

Cele două mărci de sus au "barbă normală", în timp ce mărcile de jos au "barbă în vânt".

Pentru o parte din tirajele mărcilor supratipărite s-au realizat reimpresiuni cu planşe vechi sau cu planşe reconstruite. Pentru al doilea caz este cunoscută marca de 10 bani roz-violet "Carol I Tipografiate" pe hârtie gri (care nu a existat decât ori cu supratiparul "1918", ori cu monograma "PTT-FF"), din care se pare că au rămas câteva coli nesupratipărite.
De fapt, numărul reimpresiunilor rămase nesupratipărite nu se rezumă numai la această marcă (cunoscută şi catalogată).

Până în prezent nu există un studiu exhaustiv al planşelor şi tipurilor acestor emisiuni, deşi mărcile sunt comune şi accesibile. Există un exponat de studiu, care este însă nevalorificat în mod corespunzător, în opinia mea.

Ultima descoperire

Probabilitatea descoperirii unor clişee înlocuite este direct proporţională cu tirajul mărcilor studiate. Iar una din mărcile aflate în această situaţie este cea de 1 leu violet "Ferdinand, cap mic". Marca a avut o circulaţie însemnată şi a înlocuit, la multe oficii şi agenţii din toată ţara, mărci cu alte valori nominale, pe timpul cât aprovizionarea cu mărci nu a fost ritmică. De altfel este şi valoarea la care perechile, ştraifurile şi blocurile sunt mult mai comune, în comparaţie cu cele ale altor valori.

Cu mulţi ani în urmă, la o vizită pe care i-am făcut-o regretatului av. Celarianu (unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti ai emisiunii Ferdinand din anii '60-'70), acesta mi-a arătat o marcă de 1 leu violet la care efigia fusese deteriorată prin lovirea clişeului cu un corp dur. Era clar un defect de clişeu şi nu unul de imprimare. Pe vremea aceea începusem să strâng "erorile" de la uzualele Ferdinand şi această varietate îmi lipsea. Am căutat-o mult timp, pentru a mi-o adăuga colecţiei mele, dar n-am avut norocul să o descopăr, deşi ajunsesem să iau "la puricat" sute de pacheţele din această marcă. Pe la sfârşitul anilor '70 am văzut pentru a doua oară defectul de clişeu cu pricina, în colecţia altui filatelist regretat, ing. Barbu Popescu. Atunci am primit confirmarea că acel defect de clişeu, cu efigia regelui "desfigurată", era un defect tipic, cu repetabilitate.
De atunci am căutat mereu să găsesc această marcă cu eroare, dar n-am avut norocul să dau peste ea (mă rog, mai trag o speranţă, deoarece mai am încă vreo câteva mii de mărci de 1 leu violet neverificate).

Raritatea foarte mare a acestei erori poate fi datorată unor situaţii diferite:
- ori ea a fost descoperită pe timpul imprimării şi planşa (sau blocul de clişee) a fost înlocuit(ă);
- ori clişeul cu defect a fost "decupat" din blocul de clişee, fiind înlocuit cu un alt clişeu, care prezenta efigia "în bună stare".

Ieri am dat peste un plic care s-ar putea să-mi susţină una din ipoteze:

Este vorba de o scrisoare externă expediată în Franţa în 1924, care are ca francatură un ştraif de şase bucăţi şi unul de patru bucăţi din marca de 1 leu violet (click pentru mărire). Mi-a sărit în ochi alinierea defectuoasă a clişeelor ştraifului de şase bucăţi.

Al patrulea clişeu indică înlocuirea în blocul de clişee, datorită alinierii defectuoase.

Cu toate că şi uzualele Ferdinand sunt mărci comune şi foarte accesibile, din păcate nici acestea nu au beneficiat de vreun studiu cu adevărat exhaustiv şi făcut în mod profesional (sunt capabil să îmi susţin afirmaţia prin multe alte descoperiri, nesemnalate de nimeni până acum).

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.