Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 9 decembrie 2011

Poveste parfumată - Spices (republicare)

Povestea parfumată de astăzi este o republicare a unui articol postat iniţial la "Life in Pictures" iniţiată de Costin Comba. Întâmplător, aceeaşi temă a fost aleasă pentru această săptămână "parfumată".Am ales să public din nou acest articol pentru că, oricât m-aş strădui, nu voi putea să procur alte piese. Aşadar...

Aroma condimentelor

Costin a lansat o provocare, postând o frumosă compoziţie fotografică intitulată "Black and Hot". Nu m-am putut abţine să nu îi aduc o mică contribuţie la temă, propunând iubitorilor de imagini câteva ilustrate, care se încadrează într-o tematică interesantă şi ceva mai neobişnuită pe asemenea piese: condimentele alimentare.


Pe aceeaşi temă, au mai scris Mirela, Rokssana, Lili, Shayna, Lolita.

Vă doresc tuturor o zi cât mai plăcută!

33 de comentarii:

  1. Cristi> Eu nu mă omor cu usturoiul, dar în schimb am alte "plăceri" (printre ele fiind ceapa de orice fel, dar şi hreanul).

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, oh, ce condimentat e astazi blogul tau. Ce arome, ce culori! Parca m-ai teleportat in soukurile egiptene

    RăspundețiȘtergere
  3. hapi2233: Mă bucur că îţi place! Bucătăria orientală este de departe cea mai "parfumată"! (n-am încercat-o pe cea din câteva ţări, dar am fost în unele localuri de pe la noi cu bucătari de acolo).

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce de condimente! Cu ardeiul iute nu prea ma impac.. dar in rest imi plac majoritatea! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Diverse: Nici eu nu mă împac cu ardeiul iute... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand am fost in egipt am vazut sute de metrii de tarabe cu tot soiul de condimente. Am ramas impresionat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ardeiașu'!
    Eu sunt terminat după ardeii iuți!
    Dacă s-ar putea aș mânca și cu...tort!!!
    Zău că-mi place.Poate am exagerat...„puțin” cu tortul dar îmi place!

    RăspundețiȘtergere
  8. Prima oara cand am intrat intr-un supermarket american mi-am umplut cosul cu mirodenii cat se poate de exotice, fara sa mai tin cont ca eu nu am gatit absolut nimic cu mirodenii niciodata in viata mea, in afara poate de oua amestecate in tigaie, peste care am presarat sare si piper. Pot sa anunt cu oarecare tristete, insa totodata si realism reconfirmat, ca, pana la urma, acele mirodenii au fost aruncate.

    RăspundețiȘtergere
  9. P.S. Si acum mi se mai intampla sa mai citesc din cand in cand etichetele unor borcanele cu mirodenii de pe rafturile din sectiunea cu mancaruri asiatice a unor supermarketuri din diverse tari.

    RăspundețiȘtergere
  10. P.P.S. Sunt de 1 an in Norvegia si nici macar sare si piper nu mi-am cumparat inca sa am macar asa in casa !!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu va speriati ! Mai manac, totusi, oua din cand in cand, dar nu le mai pun sare si/sau piper. Efectiv nu ma simt catusi de putin motivat de a depune acel nivel de efort suplimentar. Mi se par f OK si asa, fara nimic pe ele.

    Am furat, totusi, niste cubulete de zahar de la un restaurant dintr-un hotel o data ca m-am gandit ca poate o sa am vreun musafir o data care doreste sa isi puna zahar in cafea, dar, din fericire, (deoarece am observat ca eu nu prea am afinitate pe termen lung cu oamenii care isi indulcesc cafeaua), nu a trebuit sa le folosesc pana acum.

    RăspundețiȘtergere
  12. Bună Max!
    Wow ce de bunătăți..condimente!
    Cu laptopul meu că nu îmi afișează
    lista de bord mereu pierd multe postări!
    Un weekend excelent să ai,Max!

    RăspundețiȘtergere
  13. a fost placut s arevad aceste imagini :)
    condimentele sunt o lume minunata...

    RăspundețiȘtergere
  14. fascinanta lume ilustrata a mirodeniilor :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Costin: Am spus şi eu mai sus, bucătăria orientală (incluzând Orientul Mijlociu şi Apropiat) se bazează în măcură destul de mare pe aceste mirodenii. Şi în ţările Maghrebului este la fel.

    RăspundețiȘtergere
  16. tu1074: Eu nu prea suport ardeiul iute, deşi mi-ar plăcea puţin. Mâncarea prea condimentată nu prea este de mine... :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Rudolph Aspirant: Micile tale povestiri mă amuză!
    Şi eu cred că am stat de mai multe ori prin supermarket să mă zgâiesc la inscripţiile condimentelor. Pe unele le-am încercat, pe altele nu (de fapt, am gustat dar nu mi-au plăcut). Gusturile mele se îndreaptă mai degrabă spre mâncarea românească tradiţională (dar am încercat şi alte bucătării). Poate că bucătăria libaneză s-ar mai apropia de gusturile mele.

    RăspundețiȘtergere
  18. Elena: S-ar putea să fie şi din cauza numărului mare de imagini la unele articole ale mele, dacă nu ai o legătură mai rapidă la internet s-ar putea să nu se încarce toată pagina.
    Îţi mulţumesc, şi eu îţi doresc un weekend excelent!

    RăspundețiȘtergere
  19. Pandhora: Din lipsă de timp am apelat la această republicare, mai ales că atunci când am postat-o încă nu participam la "povestea parfumată" şi nu au văzut mulţi articolul.

    RăspundețiȘtergere
  20. Rokssana: Şi pentru mine este puţin fascinantă!

    RăspundețiȘtergere
  21. Max- e aromata si merita sa aduci condimente de acolo
    Problema e pana inveti sa gatesti cu ele......recunosc ca eu nu m-am obisnuit inca pentru ca nu sunt actorul principal in bucatarie.

    RăspundețiȘtergere
  22. hapi2233: Doamna mea a făcut nişte experimente, dar nu toate pot spune că mi-au şi plăcut. Nu din vina ei, ci din a mea, pentru că nu sunt obişnuit. M-a răsfăţat destul de mult timp cu mâncarea noastră tradiţională... :))
    N-aş da tocăniţele româneşti şi ciorbiţele de pui şi de purcel pentru nimic altceva! :))

    RăspundețiȘtergere
  23. Sunt chiar multe condimente!
    http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/12/10/jurnal-de-bord-16-parfum-de-busuioc/

    RăspundețiȘtergere
  24. Exceptional! O lume de culori magice, arome incredibile, parfum rarisim, savoare la tot pasul, vraja de poveste din 1001 de nopti! O lume fermecatoare, captata aici intr-un sir de imagini valoroase si inedite. O lume care ma face sa vad altfel indepartatului “drum al mirodeniilor”, aducator de arome scumpe si cautate. Superba postarea ta, m-a incantat! :)

    RăspundețiȘtergere
  25. innerspacejournal: Mulţumesc pentru link!

    RăspundețiȘtergere
  26. Mirela P.: Îţi mulţumesc tare mult! :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Ce de arome, ce de culori! O reala placere sa calatoresti fie si cu gandul prin acele bazare condimentate!
    O duminica placuta! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Lolita: Îţi mulţumesc, o duminică plăcută îţi doresc şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  29. Daca gasiti un restaurant cu specifica marocan -Max - incercati Tajine - un fel de tocanita arabeasca. Asa se serveste
    http://www.casafree.com/modules/xcgal/displayimage.php?pid=21282

    Tocanita noastra de pui n-o dau nici eu pe nimic. Al meu e de nationalitate mai orientala , asa si mereu imi spune ca tocanita noastra e "un sos" si vrea orez sau cus cus la ea :))))

    RăspundețiȘtergere
  30. Eu sunt in cautare de denumiri de mancare interesante care sa poata sa imi inspire si mie vreo pofta de vreo mancare mai deosebita...nu ca as cauta sa le prepar sau sa le manac neaparat pe alea, dar asa doar de idee, poate imi vine in mod tangential vreo inspiratie, de ex. sa imi cumpar salam de oaie in loc de porc sau amestec, sau pateu de ficat de vitel in loc de porc sau amestec.

    1. Eu nu sunt sigur ca am mancat vreodata vreo tocanita. E chestia aia cu aripioare de pui fierte si cu pielitele inca pe ele intr-un sos rosu de rosii ? Mai intervin si alte legume ?

    2. Chiar se poate face sau se face in mod uzual ciorba din carne de purcel ? Sau am inteles eu gresit ?

    3. Este ciorba o mancare specific romaneasca, sau se regaseste si in alte tari, si care ar fi alea ? (in afara de Japonia, ca supa aia mai acrisoara japoneza o stiu si eu)

    4. Care este diferenta intre pasta de mici si pasta de hamburgeri, si pasta de chiftele si pasta de perisoare ? (Adica as putea sa imi fac mici din pasta de hamburgeri daca le adaug vreun condiment specific, si as putea lua pasta de chiftele sa o fac cocoloase rotunde pe care sa le fierb in vreo supa si sa aiba gust de perisoare ?)

    RăspundețiȘtergere
  31. hapi2233: Hai că m-ai făcut să-mi plouă în gură!... (Sunt foarte pofticios! Cred că voi încerca, numai să găsesc un local).
    Cred că este vorba şi de educaţie şi obişnuinţă. Am fost de câteva ori plecat pe afară, unde nu aveam pâine la masă. Ei, pentru mine asta era chiar o problemă..., fiindcă eram obişnuit să mănânc cu pâine. Normal că după câteva zile mă obişnuiam, dar... vechea obişnuinţa şi-a spus cuvântul.

    RăspundețiȘtergere
  32. Rudolf Aspirant: Cu câteva întrebări m-ai cam pus în încurcătură, pentru că nu sunt de meserie. Dar îţi voi răspunde numai ceea ce ştiu.

    - tocăniţa se poate face şi din carne de pui, şi de porc, dar şi de oaie (după preferinţa fiecăruia); are într-adevăr roşii, dar şi multă ceapă (unii o prăjesc - nerecomandat celor cu probleme de bilă şi ficat), eventual cu alte legume (dar nu prea multe, că apoi din tocăniţă iese ghiveci); tradiţional, tocăniţa se face cu untură de porc (acum se foloseşte uleiul de floarea soarelui).

    - ciorba se poate face, la fel, cu orice fel de carne, depinzând de gustul fiecăruia; câteodată se face şi borş (când se acreşte cu borş).

    - ciorba este întâlnită şi la alte popoare din zonă: bulgari, sârbi, greci (mai rar), turci, ruşi (la ruşi, borşul tradiţional este o minunăţie!).

    - la hamburgeri se foloseşte carne de vită; la mici, pasta de carne este un amestec atent proporţionat din carne de porc, vită şi oaie, cu o anumită cantitate de usturoi, plus alte condimente (meseriaşii nu fac publică reţeta detaliată, sunt destul de puţine locurile unde poţi mânca mici foarte buni).

    Acum, dacă mă contrazice vreo gospodină, îmi asum riscul! :))

    RăspundețiȘtergere