Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 9 decembrie 2011

Falsurile sunt atractive în continuare

Zilele trecute, un vânzător a postat pe eBay un lot de falsuri la mărcile litografiate, pe care le-a denumit nu falsuri, ci... "private printings" (sic!). Să le vedem (click pe imagine pentru mărire):


Lotul a fost vândut, după 4 biduri, cu 26 dolari (fără taxele de expediere), ceea ce ar însemna 26/12 = puţin peste doi dolari bucata (ceea ce mie mi se pare mult prea mult!). Bineînţeles că decizia de a achiziţiona aşa ceva aparţine cumpărătorului. Dar colecţionarul de bună credinţă care nu vrea să fie înşelat ar trebui să reţină următoarele observaţii:

- falsul "Cuza" este vizibil după caracterele ştampilei (care nu sunt la fel ca la ştampila originală) şi după culoarea suportului (originalele nu au o astfel de hârtie gălbuie);
- celelalte falsuri se pot recunoaşte după mimica feţei efigiei; marca de 5 parale negru pe albastru şi ultima marcă de 18 bani de pe al doilea rând sunt falsuri cunoscute, denumite (din cauza feţei efigiei) "Carol supărat" (are sprâncenele încruntate şi fruntea mai teşită). Celelalte (în totalitate mimând valori ale emisiunii "Favorţi" 1868) se recunosc tot după forma efigiei, regele apărând mai tânăr decât la originale; valoarea de 18 bani (penultima de pe cel de-al doilea rând) are cifrele valorii mai mari decât la originale; valorile de 3 bani sunt imprimate într-o nuanţă de liliachiu care nu se întâlneşte la originale.

Aviz amatorilor!

4 comentarii:

  1. Salve Max !
    Săptămâna aceasta am cumpărat de la Magazinul Colecţionarilor falsuri la Torcătoarea - 10 lei . De ce ? Pur şi simplu îmi place să caut cu lupa diferenţele ,să văd capacitatea falsificatorului de a se apropia de originale.
    Azi se pot realiza falsuri de foarte bună calitate. DAR dacă faci o analiză la microscop a tehnicii de tipărire (modul în care este distribuit pigmentul de culoare pe hârtie) vezi foarte repede că falsul s-a realizat cu tehnică actuală.Se pot face cu mare uşurinţă experimente.
    (Am observat foarte multe falsuri la Unirea Principatelor)
    Citeam într-o revistă de filatelie românească dintre războaie că România era invadată de falsuri filatelice care erau plasate cu foarte multă viclenie.(falsuri după emisiuni româneşti)
    Maeştrii falsurilor, mari sau mici , sunt cu ţoţi din ţările civilizate... Şi au făcut mulţi bani pe seama bunei credinţe a marei mase a filateliştilor.
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  2. Andrei: Cu tehnica actuală se pot depista multe făcături, ai dreptate. Falsurile existente pe piaţă sunt însă făcute (în marea majoritate a cazurilor) la sfârşitul secolului 19 sau începutul secolului 20.
    După părerea mea, falsurile continuă să fie achiziţionate din cauza lipsei literaturii de specialitate. Aproape toate lucrările existente sunt vechi, iar indiciile sunt relativ prost indicate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost atras foarte mult de falsurile Românești. M-au fasinat.A fost o vreme când voiam să colecționez numai falsurile acestea,dar n-a ieșit nici din asta mare treabă.

    RăspundețiȘtergere
  4. tu1074: Şi eu mai strâng falsuri, dar doar pe cele mai periculoase, care pot păcăli neiniţiaţii. Cele din lotul de mai sus sunt doar simple reproduceri fără probleme deosebite la identificare.

    RăspundețiȘtergere