miercuri, 14 decembrie 2011
Iar falsuri la "litografiate"
Un vânzător argentinian a postat acum câteva zile (e drept, a doua oară) un lot de falsuri ale unor mărci clasice româneşti. Nu-i dau ID-ul, deoarece cred că habar nu are care este situaţia acestor piese, deci nu le-a oferit cu rea voinţă drept originale, ci numai din neştiinţă (aşa ceva se întâmplă şi cu românaşi de-ai noştri...). Să le vedem.
Un fals al mărcii de 2 parale Cuza, 1865. Se recunoaşte relativ uşor după hârtie (care este mai groasă şi mai satinată decât la original), dar şi după elementele desenului (de ştampilă nu mai spun, că aia ar trebui să sară prima în ochi!). Ca elemente distinctive prin care se departajează de original: forma literelor din inscripţii; elementele fine ale haşurii de pe gâtul şi ceafa efigiei; forma ovalului medalionului; poziţia şi densitatea haşurilor de pe fundalul cartuşelor inscripţiilor POŞTA şi ROMANA.
Fals integral al valorii de 20 parale din aceeaşi emisiune. Mai mult decât probabil că provine din aceeaşi "fabrică" cu primul fals (îl trădează similarităţile aşa-zisei ştampile). Şi la acest fals caracteristicile de desen sunt cele care îl trădează (pe lângă ştampilă).
Fals al mărcii de 4 bani din emisiunea 1868. Unul dintre falsurile comune, uşor de distins după "ştampilă", dar şi după mimica "supărată" a regelui Carol (culmea este că după profil parcă aduce mai degrabă cu Carol al II-lea decât cu Carol I - sic!).
Fals al mărcii de 10 bani "barbă" din 1871. Ştampila "JASSY FRANCO" sare imediat în ochi, pentru că aşa ceva nu a existat niciodată în realitate. Ca un mic secret la mărcile "cu barbă" (nu-l mai spuneţi nimănui, să rămână doar între noi), poziţia şi desenul ochiului efigiei constituie un element după care falsurile pot fi uşor identificate (acest "truc" nu "merge" la impresiunea defectuoasă, pentru cei care nu au "ochiul format" - sic!).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Din nou în admiraţie pe pagina ta. De data aceasta nu pentru estetică ci pentru uşurinţa cu care deosebeşti un fals. Ştiu, aceasta înseamnă cunoaştiinţe temeinice. Cu atât mai mult mă înclin!
RăspundețiȘtergereIncepeai pe blogul meu cu puţin timp în urmă: "m-ai lăsat fără cuvinte" . Spun şi eu acum acelaşi lucru despre tine şi impresionantul tău volum de cunoştinţe într-un domeniu atât de cuprinzător .
Wow! Documentare temeinică! :) Şi pasiune!
RăspundețiȘtergereAurora Georgescu: Mulţumesc frumos! Gândeşte-te că te-ai fi ocupat de aşa ceva de pe vremea când aveai vreo zece ani. Probabil că le ştiai la fel de bine... :))
RăspundețiȘtergereMona: Mulţumesc, pasiunea probabil că este "vinovata".
RăspundețiȘtergereMax ,
RăspundețiȘtergereDacă fac nişte super scanări după originale (la unele clasice) , mai fabric şi niste ştampile ,,adevărate,, , mai apelez şi la tehnici de îmbătrânire , le printez cu o imprimantă de calitate pe hârtie asemănătoare , şi le ofer pe ebay , cum mă prinzi ?
Eu cred că toate clasicele trebuie vândute numai cu certificat de autenticitate .
Andrei , VD
(mă duc la fotbal ) Ciao !
Andrei: Nu ţi-aş recomanda să faci aşa ceva nici măcar în joacă. Poţi ajunge infractor foarte uşor (e ceva la care se pedepseşte şi intenţia).
RăspundețiȘtergereTe pot prinde foarte uşor, pentru că nu există pe piaţă imprimantă care să imite tiparul (la dimensiuni microscopice) şi nu ai de unde să iei hârtie de epocă de aceeaşi calitate. Apoi să ştii că există tehnici de examinare a spectrului în UV şi IR pentru cerneluri. Nici să nu te gândeşti la aşa ceva!
Apropos de certificate, pe la noi in afara de d-l. Leonard Pascanu mai exista vreun expert recunoscut international, care poate semna certificate?
RăspundețiȘtergereAldor: Din câte ştiu, nu. Dar sfaturi pot da şi alte persoane.
RăspundețiȘtergereCred că Paşcanu este singurul român membru al AIEP.
Cu siguranta ati vazut pe ebay ca exista un seller roman care ofera si certificate, semnate de el, cu unele piese pe care le vinde. Au acele hartii vreo valoare?
RăspundețiȘtergereÎl ştiu, nu este singurul. La o adică poate răspunde inclusiv penal, dacă îi face careva vreo reclamaţie (folosirea fără drept a unei calităţi). Unii sunt de-a dreptul inconştienţi, sau au impresia că lumea a început şi se va termina cu ei... :)
RăspundețiȘtergere