Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 11 octombrie 2011

Câteva piese

Nu am mai semnalat de ceva timp piesele pe care le cred mai interesante din licitaţiile online, iată că mai mereu primim câte o "palmă" şi trebuie să ne ocupăm de alte lucruri...
Piesele prezentate acum au fost oferite pe eBay cam în ultimele două săptămâni.

Cele două ştraifuri de "Principate" aparţin planşei din 1864. Cel de jos se vede că este localizat în colţul drept inferior al colii. Piesele nu sunt grozave, deoarece patina timpului şi-a cam pus amprenta peste ele, având pete de rugină. Cele două ştraifuri au fost vândute cu 36 lire sterline, după 15 biduri. Faţă de calitatea lor, consider că piesele s-au vândut uşor sub valoarea reală de piaţă.

Aceasta este o piesă interesantă. Marca a fost anulată cu cerneală, manual, cu denumirea biroului telegrafo-poştal: "Reni". În 1865, la Reni au fost consumate 1.160 de mărci Cuza, iar acest birou a avut în înzestrare şi o ştampilă tip A65 (conform clasificaţiei K. Dragomir), dublu cerc cu agrafă bogată. Este dificil de spus dacă era sau nu justificată această modalitate de anulare, fără o expertiză a piesei, deoarece nu se cunoaşte cu exactitate data la care biroul Reni a primit ştampila. Se cunoaşte doar că ştampilele A65 (toate cele 33 de bucăţi din prima comandă) au fost livrate Poştei în cursul lunii iunie 1865.

Marca de 10 bani "barbă" are o problemă cu originalitatea. Este vizibilă de la distanţă, din primul foc: nu a existat niciun tip de ştampilă cu bare paralele. Oricum, piesa a fost vândută fără pretenţii, pentru o sumă modică: 4 dolari, după 7 biduri.

Recomandata de mai sus poartă patru exemplare din marca de 10 bani "Bucureşti II" din 1879, anulate cu o ştampilă a poştei rurale, Plasa Balta - Jud. Doljiu. Este o piesă frumoasă, care s-a vândut la un preţ acceptabil - 75 dolari, cu numai un singur bid.

Banda de ziar model "Spic de grâu" este anulată cu ştampila Orient Expres-ului, o ştampilă rară, aplicată lizibil. Pe bandă de ziar este mai rară decât pe alte tipuri de corespondenţă (din evidenţele mele, ar fi a doua piesă cunoscută). Ea a fost vândută cu 195 dolari şi am impresia că a ajuns în posesia unui colecţionar din ţară.

Această pereche "Spic" cu punte face parte din planşa confecţionată în mod special pentru carnete. Toate piesele provenind din această planşă sunt imprimate pe hârtie de fabricaţie locală, albă pe ambele feţe. Din câte ştiu, toate perechile cu punte cunoscute la marca de 15 bani violet sunt dantelate 11½x13½ (C). Piesa aceasta poartă o ştampilă dublu cerc Bucureşti - Gara de Nord, din 1908. Ea a fost vândută cu 150 dolari (după numai un singur bid), dar în opinia mea ea merită mai mult, fiind mai rară obliterată decât neuzată.

Ilustrata de mai sus (Craiova, Parcul Bibescu, click pe imagini pentru mărire) nu are o realizare nemaipomenită (a fost vândută pentru numai 8 dolari), dar este interesantă prin două aspecte: pe spate are o etichetă a unui club internaţional al colecţionarilor de ilustrate, fiind expediată spre o destinaţie destul de neobişnuită - Ispahan, Iran.

Acesta este un bloc de 10 mărci din valoarea de 50 bani portocaliu, "neemise Moscova". Cu toate că este una dintre valorile mai slabe ale emisiunii, în bloc de 10 mărci nu prea este comună. Blocul a fost vândut cu 103 dolari, după 16 biduri.

O piesă interesantă este această marcă a ocupaţiei austriece, din 1918 (cifrele şi moneda pe fond nehaşurat), care prezintă valoarea mult deplasată spre stânga. Faptul că nu apare şi în partea dreaptă o cifră "3" (aşa cum ar fi fost normal) denotă faptul că piesa provine din marginea dreaptă a colii. Piesa a fost vândută cu numai 12 dolari, după 2 biduri.

O piesă interesantă este şi această marcă porto a ocupaţiei germane, care prezintă o dantelură orizontală dublă, oarbă (este vizibilă mai slab, dar se poate distinge la marginea superioară a ovalului valorii nominale (click pe imagine pentru mărire). Varietatea este necatalogată. Nu ştiu dacă s-a vândut, mi se pare că a fost oferită la "Buy It Now".

Emisiunea Oradea, 1919, 50 filleri tip "Parlamentul" cu supratipar răsturnat. Nu mă pot pronunţa asupra originalităţii supratiparului din cauza calităţii slabe a scanului, dar asta nu înseamnă că piesa nu s-a vândut: cu 72 de dolari, după 19 biduri.

Această piesă este, după mine, oarecum cu probleme. Nu prea îmi place cum a fost aplicată ştampila obliterantă, nu îmi place nici ştampila de cenzură (acest tip de ştampilă nu apare pe nicăieri în literatură, după cunoştinţa mea), iar marca înjumătăţită... iar cred că este cu probleme. Cu toate acestea, piesa a fost vândută cu 34 dolari după 7 biduri.

Iată o circulaţie interesantă: o carte poştală simplă, expediată recomandat din Cernăuţi în Elveţia, cu redirecţionare la Viena. La plecare, mărcile sunt obliterate cu ştampilă austriacă nemodificată, iar eticheta de recomandare, destinată pentru oficiale ("Ex offo") este "adaptată" (click pe imagine pentru mărire). Cartea poştală a tranzitat prin Bucureşti, unde s-a obliterat cu ştampila de zi (pe faţă, în colţul drept superior) şi pe verso cu ştampilele de cenzură (cea dreptunghiulară şi cea circulară, ambele cu acelaşi tuş cu cel al ştampilei de zi). Piesa a fost vândută cu numai 16 dolari, după 5 biduri.

Ferdinand "cap mare" pe hârtie de război, un bloc de patru mărci cu triplă dantelură orizontală. Este o piesă frumuşică. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea, dar a fost oferită la "Buy It Now" cu 33 dolari.

Tot Ferdinand, "cap mic" de această dată, un bloc similar cu cel nevândut luna trecută, cu dantelura deplasată (mi se pare că l-am semnalat într-un articol distinct). De această dată, blocul a fost vândut cu 70 dolari, după 3 biduri. Aici este una din situaţiile "anormale" legate de modul de formare a preţurilor. Vom mai vorbi despre acest lucru, deoarece am de gând să dezvolt această problemă pe parcursul a câtorva articole.

1928, poştă aeriană expediată din Bucureşti la Zürich, în Elveţia. Cartea poştală de 6 lei "Mihai copil" are o francatură suplimentară formată din două mărci "Raiu", iar ştampilele de tranzit şi de sosire sunt aplicate pe faţă. Este interesantă şi ştampila de pe verso, care certifică - prin culoarea tuşului identică cu cea a ştampilei Bucureşti Par Avion - legătura cu oficiul 1 din Bucureşti. Piesa a fost vândută cu 29 dolari, după 13 biduri.

O piesă foarte interesantă (şi necatalogată mi se pare) este această marcă de 1 leu "Mihai copil", care are supratipar orb "8 Iunie 1930", vizibil numai pe verso. A fost vândută pentru 50 dolari, cu un singur bid.

O altă piesă aerofilatelică, cu francatură pe ambele feţe, franceză şi românească (explicaţiile sunt cuprinse în ilustraţie). Piesa are un aspect atractiv. A fost oferită la "Buy It Now" cu 50 dolari.

1932, "3. Südamerikafahrt" prin Graf Zeppelin, cu francatura pe verso şi cu toate ştampilele. Este o piesă destul de frumoasă, dar a fost oferită la un preţ cam măricel, în opinia mea. Dacă ar fi avut francatura pe faţă şi dacă i-ar fi lipsit pliul din partea inferioară, poate că ar fi meritat mai multă atenţie, dar şi atunci preţul ar fi fost tot prea mare. Tot în opinia mea.

Un alt zeppelin, tot "Südamerikafahrt", dar de această dată din 1933 (se poate verifica după dată al câtelea zbor este, nu o mai fac eu acum pentru că nu am bibliografia la îndemână). Faţă de piesa precedentă, francatura este ceva mai frumoasă şi acoperă ambele feţe. Pe verso se văd ştampilele poştei braziliene, de sosire. Plicul a fost vândut cu 251 de euro, după 13 biduri.

1934, Jamboreea Mamaia, marca de 1 leu cu supratiparul răsturnat. Este o piesă destul de rară, fiind vândută cu 30 dolari după 3 biduri (un preţ bun pentru cumpărător, după mine).

Năsăud, poşta locală, coală întreagă de 8 mărci, nedantelată. Piesa a fost oferită de acelaşi vânzător care a oferit plicul cu marca maghiară înjumătăţită, prezentat mai sus. În asemenea piese nu am deloc încredere, fără certificat, deoarece din cauza tiparului simplu s-a falsificat (până acum nu am văzut această marcă nedantelată decât falsificată). Totuşi, piesa a fost vândută pentru 82 dolari, după 14 biduri.

Cam acestea sunt piesele din această "repriză". Dacă aveţi întrebări sau eventuale completări, le puteţi trimite prin comentarii.

Tuturor vă doresc o seară liniştită!

12 comentarii:

  1. este o adevarata lectie de istoria filateliei si nu numai! multumim! uimesti permanent prin bogatele cunostinte pe care le ai în acest domeniu, dar si prin valoroasa colectie pe care ne-o prezinti!
    Sunt tare curioasa câti bani investesti pe luna pentru a-ti "rotunji" achizitiile; cu siguranta nu este ieftin acest hobby ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Carmen: Asta mi-am propus de la început, să-i ajut şi pe cei aflaţi mai la început.
    Timbrele de mai sus nu sunt cumpărate de mine. Ele constituie doar "material didactic" rupt din realitatea pieţei.
    Dar ai dreptate, câteodată se întâmplă să-mi cam "pap" economiile. Dar nu sunt bani pierduţi, ci este o investiţie, câteodată chiar foarte bună!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tipul asta de subiect imi place cel mai mult !!! Vreau sa va intreb, daca puteti sa-mi sintetizati; -Care ar fi principalele modalitati de a cataloga o marca ca fiind falsa sau nu? ma intereseaza in special timbrele cu supratipar gen "Oradea 1919" sau si mai simplu pe unele timbre frantuzesti aplicat supratiparul unei tari(spre ex: Benin sau Obock).Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Făcătorul" Năsăudului nici măcar nu s-a obosit să scaneze un original, doar l-a fotografiat cu un aparat bunicel, dar care totuşi distorsionează colţurile. Pentru a le mai îndrepta un pic a decupat după aceeaşi deformaţie şi marginile blocului. Dar poşeta a lăsat-o dreaptă. 82 de dolari! Câte o fi scos? Mai mult de un dolar bucata nu face ...

    RăspundețiȘtergere
  5. yboy: Principala metodă la supratipare este verificarea caracteristicilor acestuia. Şi multă experienţă. Pentru coloniile franceze (unde abundă supratiparele) . la fel, caracteristicile supratiparului. Din păcate, cataloagele generale nu le indică, aşa că singura verificare care s-ar păutea face (atunci când lipseşte experienţa) este compararea piesei în cauză cu una bună. Dacă şi cea bună lipseşte, atunci se apelează la ceea ce se cheamă "bibliotecă digitală" (cel interesat îşi colectează, în timp, imagini bune ale pieselor de interes potenţial din licitaţii). Acum mai sunt şi alte elemente: ce fel de imprimare a fost la supratipar (manual, litografiat sau tipografiat), plus alte elemente. Cred că o să fac un articol pe tema asta, pentru că sunt multe de povestit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc mult, sunt lucruri generale marunte care pentru un incepator daca nu sunt prezentate, explicate si sustinute ,acesta, nu are de unde sa le cunoasca...astept cu interes articolul pe aceasta tema.

    RăspundețiȘtergere
  7. Marcile postale, chiar sunt o sursa nesfarista. Ma uitam la acel exemplar despre care ai spus ca are o problema cu oiginalitatea datorita stampiei cu dungi paralele.
    Ma intreb, nu poate fi origial timbrul, dar cineva sa se fi "jucat" aiurea cu el?
    Asta automat ii ia autenticitatea, sau nu este tmbrul insusi autetic, netinand con de stampila?
    Te salut

    RăspundețiȘtergere
  8. Cornelius Ionescu: Cer scuze pentru întârziere, pentru câteva ore a trebuit să stau departe de calculator.
    Poza este puţin ajustată de mine, pentru că era aproape ilizibilă. Cred că a fost făcută, într-adevăr, cu un aparat digital.
    Eu nu am spus că e categoric falsă, ci doar că asemenea marcă nu am întâlnir decât falsă. Scanul este mult prea prost ca să mă pot pronunţa. Dar având în vedere şi cealaltă piesă (plicul cu marca înjumătăţită), de regulă chestiile de acest gen nu prea aapar "fără motiv" la un singur vânzător. Iar când te apuci şi îi mai verifici istoricul activităţii (măcar din ultima lună), începi să îţi cam dai seama cu cine ai de-a face.

    RăspundețiȘtergere
  9. Costin Comba: Există multe categorii de falsuri. Pentru neiniţiaţi, chiar pot părea interesante.
    Acum fac şi eu o comparaţie: Dacă ţi-au tot trecut prin mână iPhone-uri, când dai peste o făcătură chinezească (că au ajuns şi la noi, se vând pe Okazii), nu-ţi dai imediat seama? Cam aşa este şi la mărci, după ce îţi trec multe prin mână, imaginea ţi se întipăreşte în memorie. Cum vezi ceva care nu seamănă, îţi sare imediat în ochi.
    Există şi mărci originale cu ştampile false, dar nu aceasta este situaţia în cazul concret, de faţă.

    RăspundețiȘtergere
  10. yboy: Deja cred că trebuie să-mi fac listă, că mă iau cu treaba şi uit! Aşa că nu-i nicio supărare dacă mă mai tragi de mânecă... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Salve Max 1
    Mai intru şi eu pe e bay stamps dar nu aloc prea mult timp , sunt extrem de multe pagini.

    Îţi mulţumesc pentru sinteza pe care o oferi.
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere