Care este preţul mărcilor poştale?

V-am "ameninţat" că voi scrie o serie de articole referitoare la preţurile mărcilor poştale şi la factorii care le influenţează.

Fiind la debutul acestei teme, m-am gândit că ar fi mai bine ca, pentru început, să formulez câteva idei generale, pentru a vă deschide apetitul. În funcţie de comentariile pe care le voi primi, îmi voi adapta şi conţinutul articolelor viitoare, pentru a acoperi evetualele întrebări şi nelămuriri sau, dimpotrivă, voi veni cu precizări sau clarificări chiar în cadrul răspunsurilor la comentariile respective.

Colecţionarea probabil că este veche de când lumea. Cel mai mult, colecţionarea a fost influenţată de "moda" epocii, cât şi de posibilităţile materiale ale colecţionarului. Şi natura obiectelor colecţionate a variat mult de-a lungul istoriei. Ceea ce este interesant e că întotdeauna, paralel cu activitatea de colecţionare, a existat şi o "piaţă" a obiectelor de colecţie.

De când e lumea, preţul oricărei tranzacţii a fost puternic influenţat de cerere şi ofertă. Ca să putem răspunde la întrebarea "cum se formează preţul", trebuie să ne uităm la factori care influenţează cele două componente ale oricărei tranzacţii.

Filatelia, ca pasiune şi activitate de colecţionare, a apărut mai târziu faţă de alte domenii. Prima marcă poştală din lume a fost pusă în circulaţie în Anglia, pe 6 mai 1840. La numai câţiva ani distanţă faţă de acest eveniment care a revoluţionat, în felul său, istoria comunicaţiei între oameni, au apărut şi primele persoane interesate în colecţionarea mărcilor poştale. Fiind "trendy", moda s-a răspândit rapid, odată cu creşterea numărului de ţări care au adoptat reformele poştale introduse iniţial în Anglia. Mergând spre cumpăna dintre veacurile 19 şi 20, numărul de mărci poştale emise de administraţiile poştale a crescut aproape geometric, iar tematica şi designul mărcilor a început să se diversifice.

Dacă la începuturi un colecţionar era "croit" pe strângerea tuturor mărcilor poştale puse în circulaţie, odată cu trecerea timpului acest lucru a devenit din ce în ce mai greu de realizat, dacă nu imposibil. Pe de o parte din cauza numărului crescând de mărci şi emisiuni, iar pe de altă parte din cauza fondurilor limitate de care dispuneau colecţionarii. La un interval destul de scurt după apariţia filateliei ca pasiune, colecţionarii au început să-şi dea seama că unele mărci poştale sunt mai rare şi mai greu de găsit decât altele. Aşa au apărut şi primii negustori de mărci poştale, care au realizat destul de repede că pot face un profit din comercializarea acestor mici petice de hârtie.

Iniţial, primii negustori au început să îşi publice liste de preţuri pentru mărcile poştale pe care le aveau în stoc. În acelaşi timp, colecţionarii au descoperit că pot face schimb între ei, oferind surplusurile pentru piesele de care aveau trebuinţă.

Prin anii '60 ai secolului al XIX-lea au apărut şi primele cataloage. Datorită numărului relativ limitat de mărci poştale, editorii acestor lucrări putea ţine destul de uşor o evidenţă atât a mărcilor noi puse în circulaţie, cât şi a preţurilor utilizate de negustori în tranzacţiile comerciale. La puţin timp după aceea au apărut şi primele licitaţii de mărci poştale. Negustorii care dispuneau de fonduri mai mari au început să caute cu precădere mărcile mai rare pentru a le include în stocurile lor, pe care apoi au început să le ofere în cadrul unor licitaţii cu strigare, organizate în mod special pentru colecţionari sau pentru alţi negustori. Ideea era simplă: cel care oferea preţul cel mai bun intra în posesia mărcii sau colecţiei respective. Acest principiu s-a păstrat, în general, până în zilele noastre.

Cu ce se deosebşte filatelia de alte domenii de colecţionare? Această întrebare îşi are rostul ei, deoarece răspunsurile ne pot ghida la desluşirea pe mai departe a mecanismelor cate contribuie la formarea preţului mărcilor pe piaţă. Iată câteva caracteristici:

• obiectul filateliei - mărcile poştale - reprezintă un produs al unei administraţii poştale, pus în directă legătură cu plata/contravaloarea unui serviciu efectuat de acele administraţii pentru transportul corespondenţelor de la expeditor la destinatar;

• faţă de alte domenii de colecţionare (de exemplu colecţionarii de pictură, sau cei de antichităţi), filatelia are avantajul că există întotdeauna un număr finit şi cunoscut precis de mărci poştale (chiar dacă numărul acestora creşte permanent).

Deocamdată mă opresc, pentru că un articol prea lung s-ar putea să vă plictisească. Dacă are cineva vreo întrebare sau sugestie, o poate face în cadrul unui comentariu.