Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 2 ianuarie 2013

Care este preţul mărcilor poştale? (13)

© 2011-2013, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (12).

Vânzare la licitaţie, sau magazin virtual?

Urmăresc în mod regulat portalurile "de licitaţii" online de câţiva ani buni. Ceea ce se poate observa este că din ce în ce mai mulţi colecţionari şi negustori au redus semnificativ numărul pieselor oferite la licitaţiile propriu-zise, mărind continuu numărul pieselor oferite în sistemul "cumpără acum", sau "BuyItNow", cum este el denumit de către eBay. M-am întrebat de multe ori care este cauza acestui fenomen. Este el o urmare a actualei situaţii economice, este determinat de unele politici de taxare adoptate de administratorii portalurilor respective, este un sistem preferat de o anumită categorie de utilizatori ai portalurilor, sau este doar un efect determinat de alte cauze?

Se poate găsi o multitudine de răspunsuri la aceste întrebări. Nu am să stau eu acum să despic firul în patru, deoarece adepţii sistemului ar putea aduce, la rândul lor, o multitudine de argumente în favoarea lui.
Voi încerca să vă împărtăşesc opinie mea referitoare la acest sistem "cumpără acum", dar numai prin prisma potenţialului cumpărător.

1. Piaţa este făcută de cumpărători, nu de vânzători. Decizia de cumpărare este cea care determină preţul mărfii, iar acest lucru se pare că începe să fie uitat de vânzători. Deşi orice încercare de constituire a unui "model" economic este din start sortită eşecului (este simplu, reacţia factorului uman nu poate fi transpusă prin nicio formulă matematică), o analiză a propriilor vânzări îşi poate face orice negustor. Pentru câţiva mi-am permis să fac astfel de analize şi, oricum aş alege valoarea câtorva necunoscute (de pildă nu am de unde să ştiu cu ce preţuri au achiziţionat mărfurile în cauză decât în mod accidental), rezultatele nu arată aproape niciodată în favoarea vânzătorilor.

2. Politica preţurilor nu este întotdeauna cea mai fericită. Un lucru pe care l-am observat este că nivelul preţurilor pentru piesele oferite în sistemul "cumpără acum" se situează aproape întotdeauna deasupra mediei realizărilor la licitaţiile "normale" (cele mergând pe oferta cea mai bună) pentru piese identice sau similare. În mod absolut firesc, cumpărătorii cu ceva cunoştinţe şi abilităţi vor ocoli ofertele de acest gen.

3. Necunoaşterea pieţei. Am încercat să apreciez pregătirea unui grup-ţintă de comercianţi ale căror oferte le-am întâlnit mai des şi am ajuns la o ocncluzie nu prea măgulitoare la adresa lor. Cei mai mulţi se bucură de un fond de marfă ceva mai bogat, dar constituit adesea din piese/loturi cu un indice de preferinţă din partea potenţialilor cumpărători relativ scăzut. Piesele cu adevărat vandabile ori lipsesc cu desăvârşire din oferte, ori sunt oferite la preţuri exagerate, atunci când totuşi mai găseşti ceva. Mai există o latură: majoritatea ofertelor este constituită din piese moderne şi contemporane, ceea ce denotă lipsa de specializare a respectivilor vânzători.

4. "Cimitirul" mărfurilor nevandabile. O spun cu părere de rău (nu pentru vânzători, ci pentru mine personal), am ajuns să pierd prea mult timp "pieptănând" ofertele din această categorie. Există loturi pe care le tot întâlnesc de ani de zile!!! Am observat chiar că unele oferte sunt "reluate" automat de sistemul portalului respectiv la expirarea numărului de zile programat pentru ofertele în cauză. Mă şi întreb cum de sunt vânzătorii dispuşi să plătească taxele aferente. Păi tu, ca vânzător, cam ce decizia ai putea lua atunci când vezi că un lot nu ţi se vinde de peste trei ani?

5. Sistemul omoară concurenţa. Este o constatare şi nu sunt dispus să o discut cu vreun potenţial cititor, utilizator al sistemului. Dar o pot argumenta extrem de simplu. Numărul tranzacţiilor încheiate este mult mai mare la licitaţiile în sistem normal, iar majoritatea cumpărătorilor cu cunoştinţe cel puţin medii ocolesc sistemul "cumpără acum". Unii cumpărători au senzaţia că printr-un preţ fix li se pune pumnul în gură, mai ales pentru anumite categorii de loturi/piese.

6. Vânătoarea de "fraieri". Exact asta fac unii utilizatori ai sistemului "cumpără acum". De multe ori m-am trezit ridicând mirat din sprâncene când am văzut preţurile solicitatea de câte un vânzător pentru vreo ruptură, un gunoi sau vreo făcătură, sau pentru piese de cele mai multe ori comune. Deşi am întâlnit astfel de vânzători atât pe eBay, cât şi pe Delcampe, de departe numărul lor este cel mai mare pe portalul românesc Okazii. Din nefericire pentru marea masă a colecţionarilor români (mă rog, cel puţin atâţi câţi au mai rămas), în România nu există o asociaţie de profil a negustorilor. O asemenea organizaţie cred că ar fi dispus până acum de mai multe ori excluderea unor asemenea elemente care fac umbră întregului sistem. Ceea ce nu realizează respectivii este că se află la limita legii şi pot fi acuzaţi în orice moment cel puţin de tentativă de înşelătorie.

Nu am făcut nicio referire la ofertele de tipul "cumpără acum" care sunt însoţite şi de opţiunea "fă o ofertă". Acest tip de oferte par să mai intre într-o oarecare normalitate a pieţei libere.

Am scris acest articol imediat după ce am luat hotărârea de a ocoli, de astăzi înainte, orice ofertă făcută pe portalurile online în sistemul "cumpără acum".

© 2011-2013, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

2 comentarii:

  1. La multi ani!
    Cred că este o analiză pertinentă care merită toate felicitările (şi mulţumirile). Subscriu teoriei expuse asupra licitaţiilor tip "cumpără acum" dar, din proprie experienţă de cumpărător, recunosc că am acceptat preţul exagerat doar pentru a fi sigur că iau piesa; cred că pe această teamă, de a pierde, mizează vânzătorii...
    Susţin cu toată forţa ideia ca toţi comercianţii să se asocieze, acţiunea fiind în avantajul lor dar, şi al cumpărătorilor. Prin anul 2003 am convins un comerciant şi acesta a iniţiat formalităţile pentru constituirea unei asociaţii... Din nefericire, presiunea capitalei a sufocat iniţiativa provinciei dar, după intensitatea intervenţiilor făcute atenci, eram convins că asociaţia se va naste. Important era să se nască şi nu mai avea importanţă de unde ar fi fost părinţii... Buna intenţie a avut ca efect un avort, si atât! Păcat!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mulţi ani!
      Vă mulţumesc pentru apreciere. Cred că ştiu povestea. Problema nu este însă cea a înfiinţării unei asociaţii (care este, până la urmă, un ONG). Chestiunea este că nu prea avem comercianţi (persoane juridice sau persoane fizice autorizate, dacă mă înţelegeţi la ce mă refer). Probabil că şi aceasta este una dintre cauzele adoptării sistemului amintit în articol de către cei mai mulţi. Apoi mai este o problemă: aceea a acceptării unui cod de bune practici.

      Ștergere