Câteodată mai dai peste câte o piesă care te bagă complet în ceaţă, nu mai ştii cum să o iei şi de unde să o apuci. Un exemplu este plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire).
Este un plic care are două mari hibe: nu are nicio adresă înscrisă pe faţă (în afara numelui unei doamne şi a menţiunii "Personal"), iar în afara unei aşa-zise ştampile "de plecare" (BĂNEASA AEROGARĂ 11 MAR 947) nu mai există niciun alt semn că piesa ar fi trecut prin poştă.
Am obiceiul de a verifica francaturile pentru a-mi da seama dacă ele se încadrează sau nu în vreun tarif (conform datării făcute de ştampile sau de conţinutul corespondenţelor, cum este uneori cazul cu cărţile poştale simple sau ilustrate), deoarece în evidenţele mele mi-am făcut o "scală" referitoare la frecvenţa fiecărui obiect de corespondenţă. Este un lucru deosebit de util pentru a afla într-un mod cât de cât viabil cam care ar putea fi gradul de raritate al pieselor.
Câteodată însă nu reuşesc să fac acest lucru, deoarece piesele nu "doresc" să mă ajute de nicun fel în această întreprindere. Piesa de faţă este posibil să fi fost o corespondenţă de poştă aeriană (după ştampilă), dar este posibil la fel de bine să fie şi o corespondenţă obişnuită. Ar putea fi imprimat (conform indicaţiei pretipărite pe plic), dar tariful corespunzător francaturii nu confirmă acest lucru. Nici măcar dacă este o corespondenţă internă sau expediată în străinătate nu-mi pot da seama. Ar putea fi la fel de bine doar un plic cu nişte mărci obliterate pur şi simplu de complezenţă (am mai întâlnit, inclusiv cu uzuale Mihai).
Dacă are cineva vreo opinie, îl rog să nu ezite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu