Marcă cu dublă anulare

La nici o zi după ce piesa din ilustraţia de mai jos a fost postată pe un portal de licitaţii online am primit câteva mailuri cu întrebări referitoare la originalitatea şi posibilitatea ca marca să poarte atât o anulare manuscrisă cu cerneală, cât şi o ştampilă poştală.

Marca are toate caracteristicile unei piese originale. Se pot distinge chiar uşoarele urme ale hârtiei vărgate, caracteristice imprimărilor din 1862.
Din motive care îmi scapă (dar pe care le-aş putea enumera totuşi), la biroul Buzău pe marcă s-a scris de mână (cu ortografia vremii) "Budeu" (litera "d" purtând o sedilă). Pe marcă se distinge destul de clar şi amprenta unei ştampile "BUCURESCII" tip A62 cu tuş albastru.
Buzău a beneficiat de ştampilă proprie încă din perioada prefilatelică - ştampila tip PV53 (după nomenclatorul K. Dragomir), biliniară cu dată, cu caractere chirilice. Cea mai târzie dată cunoscută pentru utilizarea ei este 15 februarie 1862. Această ştampilă prefilatelică a fost înlocuită abia în vara anului 1862 cu ştampila A62 "BUDEU" cu agrafă simplă (cea mai timpurie dată cunoscută - 9 iulie). În catalogul din 1974, această ştampilă este codificată B11.
Mărcile Principatele Unite de 30 parale pe hârtie vărgată au fost puse în circulaţie în iunie 1862. Este posibil ca piesa cu pricina să fi făcut parte chiar din primele livrări de mărci destinate acestui birou, exact cu puţin timp înainte să primească şi ştampila. În această situaţie, amploiatul de la respectivul birou nu a avut altă soluţie decât să anuleze marca manual, cu cerneală.
Încă nu am văzut o a doua piesă purtând o astfel de anulare. Conform informaţiilor publicate în CMPR 1974, biroul Buzău a avut un consum de 8.300 de mărci de 30 parale 1862 (spre comparaţie, din aceeaşi marcă biroul din Bucureşti a avut un consum de de 123.228 mărci).