Duzina de cuvinte

Ziua a fost destul de încărcată. La birou stătuse iarăşi înţepenit în scaun, încercând să repare ce se mai putea din lucrările aduse de două zăpăcite care nu doreau să priceapă nici în ruptul capului că nu-i de ele meseria asta. Dar era vineri şi începea weekend-ul, iar perspectiva îi aducea o mică uşurare. Începu să-i vibreze mobilul pe birou.
– Salut!
– Hai noroc! Ce faci diseară, ne vedem?
– Asta doream să-ţi spun şi eu şi să te întreb dacă eşti liber. Am luat câteva lucruri noi şi vroiam să-ţi cer părerea.
– Hai că te aştept atunci. Pregătesc o sticlă de vin şi mai stăm la taclale. Pentru mine n-ai găsit nimic?
– Ba da, am luat un mic lot care îţi va plăcea cu certitudine.
– Păi atunci înseamnă că sunt bun de cinste. Te aştept, vorbim!
Se cunoşteau de când erau copii. Pasiunea comună i-a apropiat şi în timp între ei a luat naştere o frumoasă prietenie, o relaţie plină de afecţiune.
Termină treaba, îşi luă la revedere de la colegi şi se îndreptă spre casă. Nu-i plăcea frigul de afară, iar când ajunse se îndreptă glonţ spre bucătărie, nerăbdător să-şi facă un ceai cald. Cu cana în mână, începuse apoi să-şi aşeze lucrurile pe masă. Se uită în carneţel, îşi scoase câteva cărţi din bibliotecă şi le puse pe colţul mesei. Dădu drumul la calculator şi se uită rapid pe mail-uri. Apoi luase clasorul "de serviciu" şi începu să verifice ultimele achiziţii. Nu-i plăcea penseta pe care pusese mâna, nu o simţea ca pe o extensie a degetelor. Deschise primul sertar de la birou şi-şi luă penseta nemţească care i se părea mult mai potrivită.
Auzi câinele vecinilor lătrând. Se uită pe geam şi zări maşina prietenului. Îi ieşi în întâmpinare.
– Ce vreme! Hai în casă, la căldură!
– Stai să-mi iau bagajele.
S-au aşezat pe scaune şi au ciocnit apoi paharele cu vin.
– Hai, arată-mi ce-ai luat, că sunt nerăbdător.
– Uite, am găsit lotul acesta de ştampile. N-am strâns până acum aşa ceva, dar îmi plac. Ce zici. să mă apuc să strâng şi ştampilele astea?
– Ţi-am mai spus eu, eşti nehotărât precum o balanţă stricată. Cu cât te apuci de mai multe lucruri, cu atât vei reuşi să faci mai puţin. Cred că e mai bine să rămâi la domeniul tău, te-ai specializat şi se vede că te pricepi.
– Nu mă dădăci, ştiu că ai dreptate şi ştii cum e cu pasiunea, nu te lasă după ce-a pus gheara pe tine. Noroc cu tine că mă mai sfătuieşti, de-aia sunt bune şi aceste întâlniri.
– Mai bine arată-mi ce-ai luat pentru mine, că ţi-am pregătit şi eu ceva care s-ar putea să-ţi trebuiască pentru colecţia specializată. Nu-ţi iau bani, nu-mi iei nici tu, facem troc cu loturile şi ne socotim noi.
– Asta doream să-ţi propun şi eu. Uite ce-am găsit, asta nu-i recto-verso?
– De unde-ai scos-o? Nu mai folosi cuvinte preţioase, e doar un "abklatsch"*), pentru că imaginea este în oglindă.
– Dar pe asta ai văzut-o? I-am pus un bileţel drept indicator. Cred că are altă dantelură decât cea menţionată în catalog.
– Da, am văzut-o şi trebuie să-ţi spun că nu ştiam de ea. Poţi să faci şi tu o faptă de omenie şi să o scanezi, să-mi dai fişierul ca să am ce menţiona în catalogul meu.
– Dar tu n-ai scanner? Hai scaneaz-o tu, direct. Nu-ţi mai trimit niciun fişier, poate îţi voi trimite lista cu specialităţile pe care le-am găsit şi care nu figurează în comunicarea ta ştiinţifică.
– Ai dreptate, stai că o scanez imediat şi ţi-o dau să o pui la loc. Până termin uită-te pe cataloagele de pe masă şi spune-mi ce dorinţe ai avea pentru machetarea lucrării tale.
– Le ştiu şi ţi-am spus deja de săptămâna trecută. Adu-ţi aminte că ţi-am arătat pe laptop ce vreau să fac.
– Am uitat, uite că îmbătrânesc şi începe să mă lase memoria.
– Vrei să faci pe modestul cu o astfel de afirmaţie, te cunosc de prea mult timp ca să mă mai păcăleşti!
Începuseră amândoi să îşi schimbe tot felul de amabilităţi, vinul din paharele ciocnite a avusese darul să-i înveselească. Niciunul n-ar fi renunţat la întâlnirile devenite deja un vechi obicei.

*) Recto-vero: varietate de tipar care constă în imprimarea din eroare a ambelor feţe ale colii de timbre; "abklatsch": termen împrumutat din limba germană, care indică o varietate de tipar generată de copierea, pe verso, a tiparului de pe o altă coală tipărită sau direct de pe aşternutul maşinii de imprimare.

Textul de mai sus este o naraţiune şi un răspuns la provocarea trimisă de Psi.

Au mai mângâiat aceleaşi cuvinte Vero,  Tibi, Cita, Dia na, almanahe, Scorpio, Dictatura justiţiei, La Fee, cammely, dordefemeie, Carmen Pricop, anacondele.
Cred că Psi şi Tibi au câte două texte. Sunt aici: Psi, Tibi.