Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 24 ianuarie 2013

Falsuri şi catalogări eronate în licitaţiile "mari"

Nu o singură dată, ci în mod repetat am avut ocazia să remarc existenţa unor falsuri în ofertele caselor de licitaţie ceva mai răsărite sau chiar mari. Cauzele unor astfel de situaţii pot varia de la nepriceperea vânzătorilor/angajaţilor firmei de comerţ filatelic, poate până la reaua voinţă a unor persoane (nu pot exclude această variantă, ştiţi vorba veche, "banul e ochiul dracului").
Mărcile româneşti vechi s-au falsificat în repetate rânduri. De când am deschis blogul cred că aţi avut nenumărate ocazii să vedeţi semnalări ale falsurilor de la diverse emisiuni. Cele mai dese situaţii de acest gen se înregistrează pe portalurile de licitaţii online. Toată lumea îşi dă seama c[ nu toţi putem fi experţi, filatelia fiind până la urmă o pasiune pe care cei mai mulţi o practică pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cei care încep să se specializeze sunt destul de puţini, numai că odată cu această "avansare", cresc şi pretenţiile.
Exact despre acest lucru este vorba aici. Dacă te aştepţi ca pe portalurile online să mai vezi câte o piesă falsificată, în licitaţiile "mari" aşa ceva nu ar trebui să constituie decât accidente izolate. Problema e că, odată cu trecerea timpului, oferta de piese filatelice a crescut considerabil datorită posibilităţilor şi deschiderii pe care ni le pune la dispoziţie internetul. Concurenţa în comerţul filatelic a devenit destul de strânsă, iar firmele specializate care organizează licitaţii "cu ştaif" trebuie să vină cu piese interesante şi să aibă în permanenţă o ofertă adecvată dacă doresc să supravieţuiască. Numai că unele dintre ele au tendinţa de a transforma licitaţiile (considerate adevărate evenimente cu ani în urmă) într-o activitate de tarabă (ce-i drept, desfăşurată online în prezent). Iar uneori se ajunge la încălcarea anumitor reguli nescrise. Acum 50 de ani era de neimaginat să întâlneşti o piesă falsificată într-o licitaţie. Acum comercianţii se grăbesc să îndese pe gâtul colecţionarilor cât mai multe vânzări într-un an şi nu mai verifică nimeni calitatea şi originalitatea pieselor.

Vă prezint două exemple de "aşa nu se face". Este vorba de două licitaţii care urmează să se desfăşoare chiar acum, peste câteva zile.

Prima în ordine cronologică este licitaţia HD Rauch cu numărul 158, care începe chiar mâine, pe 25 ianuarie. Răsfoind catalogul prezentat online, am dat peste un lot de mărci româneşti postclasice în care falsurile predomină. Este vorba de lotul cu nr. 295.

Nu este ceva deosebit de rar, nu vorbim de mari rarităţi (lotul nu este oferit decât pentru o sumă modestă, de 100 euro). Vorbim însă de o anume obligaţie a negustorului cinstit, care ar trebui să scoată de pe piaţă falsurile şi nu să contribuie la răspândirea lor. Chiar dacă firma a făcut economie şi nu a mai dat toate loturile unui expert spre verificare, măcar dacă privea cineva mai atent lotul i-ar fi sărit în ochi diferenţele majore între efigiile mărcii de 10 bani albastru de sus (originale, cea cu ştampilă roşie) şi efigiile celorlalte unicate, care sunt toate falsuri ordinare.

Mărci false, cu ştampile false.

Falsuri integrale.

Falsuri integrale.

O altă situaţie în care o firmă prezintă piese cu probleme potenţiale. Este vorba de licitaţia Sandafayre din 29 ianuarie a.c. Aici există mai multe piese în această situaţie.

Lotul 7976, estimat la 400-450 lire sterline, conţine o marcă de 80 parale Cap de bour din a doua emisiune pe un fragment mare, marca fiind obliterată cu ştampila KAHUL tip Moldova mare. Marca este dubioasă deoarece nu prezintă spărtura cadrului drept deasupra celui de-al doilea R din SCRISOREI. Dubioasă este şi combinaţia cu ştampila Kahul, necunoscută dacă este să ne ghidăm după tabelul de la pagina 122 din lucrarea "Ştampilografie poştală" semnată de Kiriac Dragomir.

Lotul 8001 din aceeaşi licitaţie (reluat pentru a nu ştiu câta oară, lot pe care l-am mai semnalat într-un articol anterior) conţine un plic francat cu o marcă de 25 bani din emisiunea "Moldova" (SCOTT nr. 225, Michel nr. 243), o marcă absolut comună, de duzină, dar care a fost catalogată drept eroarea de culoare de la emisiunea Spic de grâu (SCOTT nr. 120a, Michel nr. 105F). Eroarea de culoare se poate recunoaşte extrem de uşor după defectele caracteristice de clişeu care nu apar la marca normală Spic şi nici la cea Moldova. Unde mai pui că plicul în cauză este evaluat la 1.250-1.500 lire sterline (aici chiar nu-mi dau seama dacă este neştiinţă sau rea intenţie).
La aceeaşi licitaţie, lotul 8008 conţine o marcă cu supratipar din emisiunea Cluj, "secerătorii" de 10 fillér cu cifre colorate, o marcă foarte rară care are un tiraj de numai 500 de exemplare.

Piesa este evaluată la 400-450 lire sterline şi, conform descrierii, ar fi însoţită de un certificat al unui expert care este membru al asociaţiei internaţionale a experţilor, AIEP, dar care nu este acreditat pentru România. În opinia mea, marca are supratiparul contrafăcut, lucru evident după forma literelor care formează cuvântul BANI, precum şi după aspectul monogramei.

Este mare păcat că se poate întâlni o astfel de situaţie. Reputaţia pe piaţă se poate pierde extrem de uşor.

2 comentarii:

  1. Thanks for sharing this article, even that it is not written in English (that most of collector/s can read), it have very good information about fake/forgeries!

    Thanks for sharing with us!

    best regards
    Milco
    http://picasaweb.google.com/balkanstamp

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. You are very welcom Milco!
      My best regards also.

      Ștergere