Despre practici şi standarde
În ciuda faptului că profesioniştii ştiu despre cine şi despre ce este vorba, am să o iau mai pe îndelete, ca să priceapă şi începătorii domeniului.
Trăim într-o lume în care există mai mulţi producători atât pentru hardware, cât şi pentru software. O tipăritură se poate realiza pe mai multe căi, dacă se are în vedere această mare diversitate. Există însă un lucru pe care tind toţi să îl respecte: însumarea celor mai bune practici la care au ajuns specialiştii din domeniu.
Povesteam într-un episod anterior (nu mai ţin minte care din ele, dar aveţi sus linkurile - nu strică să le mai citiţi odată, chiar dacă aţi mai făcut-o) că practica a demonstrat că cea mai bună cale pentru a preda o lucrare în format digital către o tipografie este realizarea unui fişier (sau a mai multor fişiere) tip PDF, care să corespundă unui anumit standard unanim acceptat de către industria de profil, implicit deci de mai toate tipografiile. Fişierele PDF destinate tiparului au fost cuprinse într-o categorie denumită PDF/X, care conţine fişierele conforme cu standardul ISO 15930 (sper să nu mă mai întrebaţi şi ce-i ăla standard ISO, căutaţi pe net).
Pentru cei nefamiliarizaţi cu versiunile şi standardele fişierelor PDF, puteţi afla mai multe aici.
OK, care-i atunci treaba cu acest Grup de la Ghent? Ia uitaţi cum se prezintă chiar ei:
"Also known as the GWG, The Ghent PDF Workgroup is an international organization made up of graphic arts users, associations & developers building best practices for publishing workflows. The resulting recommendations and specifications are making it easy for increasing numbers of professionals around the world to successfully create, process, and exchange graphic arts files for numerous applications."
Aşadar, Grupul de la Ghent a elaborat un set nou, actualizat de recomandări pentru industria de profil în ceea ce priveşte cele mai bune practici pentru realizarea acestor fişiere tip PDF acceptate tacit drept modul cel mai bun în care se poate face schimbul de informaţie digitală.
Recomandările sunt înglobate într-un document de tip PDF (sic!), care poate fi descărcat de aici.
Ce conţine acest document? Pe scurt, specificaţiile cuprind următoarele elemente:
- o scurtă listă cu definiţiile termenilor;
- lista cerinţelor proprietăţilor documentelor de tip PDF şi a elementelor acestora pentru conformarea cu cele mai bune practici;
- lista profilelor ICC recomandate;
- variante destinate unor condiţii specifice ale imprimării şi/sau tipului de lucrări grafice.
La ce sunt bune toate aceste specificaţii?
- dacă eşti un tehnoredactor experimentat, vei şti (după ce le studiezi) ce anume setări sunt necesare pentru diferitele elemente grafice şi de construcţie/realizare a documentului digital care urmează să ajungă într-o tipografie;
- dacă eşti un tehnoredactor care nu are de-a face şi cu partea de prepress, vei şti ce setări trebuie urmărite la rularea utilitarelor de tip "flight check" sau "preflight".
Pentru cei care utilizează softuri precum Enfocus PitStop Pro sau Markzware Flightcheck, veţi proceda la stabilirea setărilor/preferinţelor conform manualelor de utilizare ale acestor softuri.
Cei care nu dispun de unul dintre aceste softuri specializate, dar utilizează Adobe Acrobat Pro (componentă a pachetului Creative Suite), îşi pot personaliza profilele utilizate de utilitarul Preflight (click pe imagine pentru mărire):
Dacă aveţi întrebări, puteţi să le trimiteţi şi pe mailul din profilul meu.
(Va urma)
©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu