Despre metodica studiului (3)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2.

Ce se întâmplă înainte de confecţionarea formei de tipar?

Ei bine, aici sunt incluse o serie de operaţiuni care, cel mai adesea, se desfăşoară "în spatele cortnei", ca să spunem aşa. În principiu, primul pas în realizarea unei mărci poştale este alegerea machetei. Apoi urmează o serie de activităţi administrative, care includ aprobarea machetei de către organismul competent, apoi trimiterea machetei la tipografia care urmează să imprime marca (mărcile). De regulă, există (cel puţin pentru perioadele mai apropiate de actualitate) o decizie de punere în circulaţie, precum şi o comandă fermă către tipografie, ambele documente trebuind să conţină musai cel puţin două informaţii obligatorii: valoarea nominală (sau valorile, dacă există mai multe mărci), respectiv tirajul fiecărei valori.
Odată cu intrarea în Uniunea Poştală Universală, aceste documente administrative au un rol stabilit şi datorită unor reglementări (proceduri) convenite între membrii Uniunii, deoarece nu orice tipăritură poate fi considerată validă pentru achitarea contravalorii prestaţiei poştale.

Ca să o scurtăm, după ce macheta, însoţită de documentele administrative necesare ajunge la tipografia agreată, există un lanţ de activităţi care cuprinde paşii de mai jos:

Machetă >

       > Matriţa iniţială

       > Matriţe pentru transfer

       > Proces de multiplicare

       > Forma finală de tipar

Existenţa paşilor descrişi mai sus depinde de procedeul de imprimare care urmează să fie utilizat. Dar enumerarea lor este necesară şi veţi vedea mai departe de ce.

Odată confecţionată forma finală de tipar, se începe imprimarea propriu-zisă a tirajului comandat.

Particularităţi pentru mărcile româneşti, în diferite perioade

a) Perioada 1858-1862: este vorba de primele două emisiuni Cap de bour şi tirajul din 1862 al emisiunii Principatele Unite. Forma de tipar este constituită dintr-un clişeu singular, aplicat succesiv pe coli mici de hârtie cu ajutorul unei prese acţionate manual. Lucrurile sunt cunoscute, s-a scris destul de mult pe această temă.

b) Tirjaul din 1864 al emisiunii Principatele Unite: Clişeele utilizate în 1862 pentru fiecare valoare au fost multiplicate pe o planşă singulară, conţinând 40 de "imagini", plansă fixată cu ajutorul unor cuie pe un suport din lemn (probabil),

c) Perioada 1864-1872: este vorba de cei opt ani în care s-au imprimat aşa-zisele "litografiate". Planşele erau în mod fizic pietre litografice. Acest procedeu s-a utilizat la emisiunile Cuza (1864 - neemise şi 1865 - efigie în oval), Carol I cu favoriţi (1866/1867 - valorile în parale, 1868/1870 - valorile în bani cu efigia în cerc, 1869 - valorile în bani cu efigia în oval) şi Carol I cu barbă (1871/1872 - nedantelate, 1872 - dantelate, respectiv 1872 - imprsiunile defectuoase). Probabil că perioada până în 1872 este şi cea mai studiată în filatelia românească. Numai despre procedeul litografic de tipar şi despre constituirea planşelor există o broşură semnată de Kiriac Dragomir, autorul primei părţi a catalogului din 1874.

De aici începe circul, deoarece nu există niciun autor care să fi scris în mod exhaustiv pe această temă.

d) Perioada 1872-1908 (plus câteva emisiuni mai târzii): este vorba de emisiunile aşa-zise postclasice, unde sunt cuprinse Paris (1872), Bucureşti I şi II (1876-1879), Perle (1880), Vulturi (1885-1889), Cifra în patru colţuri (1890-1894), 25 ani de domnie (1891), Spic de grâu (1893-1908). Perioada se caracterizează prin forme de tipar (planşe) realizate din clişee individuale, mobile, care puteau fi înlocuite/interschimbate/rearanjate în ansamblu. Numărul de clişee în fiecare planşă a variat atât de la o emisiune la alte, cât şi în cadrul aceleiaşi emisiuni. În acelaşi sistem au fost realizate şi alte emisiuni, precum cele de binefacere din 1906 (Torcătoarea, Ţesătoarea, Mama răniţilor), marca pentru ziare din 1911, precum şi mărcile tipografiate din emisiunea Moldova care au clişee model Spic de grâu. Tot în acelaşi sistem au fost realizate şi mărcile Taxa de plată (1881-1910) şi mărcile de factaj (1895-1905).

e) Perioada de tranziţie. Aici eu includ câteva emisiuni realizate atât în ţară, cât şi în străinătate, prin procedee tipografice diverse. Referinţele sunt adresate emisiunilor Căişorii (tipografiate, executate în Franţa), Efigii (gravate, executate tot în Franţa), Îngerii, 25 ani de regat, 40 ani de domnie şi Obolul (executate în gravură sau în tipar înalt în Anglia), respectiv emisiunea Expoziţia Generală (care are încă nevoie de clarificări în ceea ce priveşte realizarea formelor de tipar). Pentru emisiunile executate în Franţa şi în Anglia, cataloagele specializate ale acestor ţări ne oferă detalii suficiente (la emisiunile corespondente, contemporane) în ceea ce priveşte tehnica imprimării. Pentru realizarea mărcilor prin gravură, este suficientă lecturarea introducerilor din cataloagele Stanley Gibbons (volumul specializat pentru perioada reginei Victoria) sau SCOTT (Statele Unite, catalogul specializat). Există şi aici suficiente referinţe.
Problema cu această perioadă este că nu există studii (poate cu excepţia emisiunii Efigii, despre care a scris recent ing. Călin Marinescu). Dar dacă m-aş referi la emisiunile de binefacere din 1906, la emisiunea Expoziţia Generală sau la emisiunile Îngerii şi Obolul, studiile lipsesc cu desăvârşire.

f) Emisiunea Gravate, 1908: este prima emisiune antebelică realizată în totalitate în ţară şi rămasă şi singura, deoarece pe timpul Primului Război Mondial trupele bulgare de ocupaţie ne-au "uşurat" de maşinile existente la Fabrica de Timbre. Deşi este o emisiune uzuală accesibilă, cu excepţia unei încercări care a aparţinut regretatului Alfred Nicolau din Craiova, nu s-a mai aplecat niciun cercetător asupra ei. Emisiunea ridică încă numeroase necunoscute. Planşele a două valori (40 şi 50 bani) au fost utilizate în 1918 pentru imprimarea mărcilor în culori schimbate din emisiunea provizorie Moldova. Şi aici există un mare semn de întrebare referitor la maşinile utilizate pentru imprimare, cât şi la locul imprimării acestor valori.

g) Perioada 1909-1927. Această perioadă aş denumi-o "epoca zincului" (nu mă luaţi în serios, e doar o glumă). Planşele de tipar erau constituite din blocuri compacte cu un număr definit de clişee fixe. Blocurile formate de regulă din câte 25 de clişee (pentru formatele mici ale uzualelor), dar uneori se pare că au avut în componenţă chiar şi câte 100 de clişee. "Startul" a fost dat de emisiunea Carol I Tipografiate (1909), urmată apoi de numeroase alte emisiuni: Silistra (1913), toate emisiunile provizorii supratipărite în 1918-1919 (fără referire şi la planşele supratiparelor - aici există excepţii), uzualele Ferdinand (cap mare şi cap mic) şi emisiunea dedicată Societăţii de Geografie. Acelaşi procedeu a fost utilizat şi pentru câteva mărci (emisiuni) ceva mai târzii (Mihai copil - 25, 30 şi 50 bani, respectiv 75 ani Cap de bour - 1932). Pe aceeaşi perioadă se mai "mulează" şi mărcile taxa de plată (emisiunile din perioada 1911-1948), timbrele de ajutor (toate), timbrele de asistenţă socială (toate), timbrele IOVR, taxa de plată - timbru de ajutor şi taxa de plată - asistenţa socială, plus alte câteva emisiuni răzleţe. Este altă perioadă unde lipsesc cu desăvârşire studiile exhaustive (sau, mă rog, ce s-a mai scris este cam departe de gustul meu - voi reveni asupra subiectului în episoadele viitoare).

h) Perioada 1926-1948. Aş denumi-o "epoca heliogravurii". Începe cu mărcile emisiunii 60 ani vârstă Ferdinand (realizate în Germania), continuă cu uzualele Mihai copil, apoi cu toate emisiunile ulterioare aparţinând perioadei Carol al II-lea şi Mihai, până după momentul proclamării Republicii. Din anumite considerente nu doresc să mă întind mai mult, deşi perioada primilor ani după 1948 nu diferă substanţial. Pentru toată această perioadă, forma de tipar era constituită dintr-un cilindru, gravat prin autotipie pe baza unor machete reduse prin procedee fotografice la dimensiunea fiecărei mărci. Voi reveni şi asupra acestor detalii într-unul din episoadele viitoare.

Cred că mă opresc aici pentru seara aceasta, nu înainte însă de a vă adresa o întrebare specială pentru cercetători: care credeţi că este diferenţa dintre noţiunile de "tip" şi "eroare de tipar"? Ştiu că există mai mulţi căutători de erori care citesc articolele... Haideţi, poate iese de un premiu, ceva...   :))

O seară plăcută vă doresc!

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.