Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 19 iulie 2012

Despre metodica studiului (4)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3.

Importanţa localizării în timp a unor evenimente

La sfârşitul episodului anterior mi-am permis să adresez cititorilor o întrebare: care este diferenţa între tip şi eroare de tipar? Importanţa şi semnificaţia unor evenimente care influenţează fizic forma finală de tipar trebuie privite prin prisma momentului în care s-au produs, adică:

- evenimente care s-au produs înaintea începerii imprimării, mai cu seamă pe timpul procesului de confecţionare a formei de tipar, respectiv:
- evenimente care se produc după începerea imprimării.

Această împărţire nu este invenţia mea, în funcţie de acest criteriu cataloagele specializate serioase fac distincţia între cei doi termeni din întrebarea bublucaşă. Pe această temă am avut mai multe discuţii în contradictoriu cu mai multe persoane, care au fost incapabile să discearnă criteriul din modul de catalogare a diferitelor varietăţi făcut de unele lucrări. Nu trebuie să vă spun că nu am acceptat răspunsuri de genul "dacă nu se referă la mărci româneşti, nu au nicio valoare" sau, mai direct, exasperantul "nu mă interesează". În ultimă instanţă, inventatul roţii în materie riscă să devină de fapt o încercare ridicolă.

Ca fapt divers, am fost pus odată în situaţia de a mi se refuza la publicare un articol în care semnalam tipuri, pe simplul motiv că... "dragă, aşa ceva nu a mai scris nimeni până acum!". O altă persoană (a fost vorba de un alt articol) îmi citeşte materialul, realizează importanţa subiectului, dar îmi respinge de la publicare materialul. Dar luna următoare încearcă să publice un material propriu, cu un subiect al naibii de asemănător (dar sluţit, din cauza lipsei de cultură filatelică - au fost puţini cei care au dispus de mai multe cataloage specializate decât mine). Mă rog, există mereu câte unul care vrea să iasă ca păduchele în frunte, indiferent prin ce mijloace.

Vrem-nu vrem, trebuie să ne întoarcem puţin la explicaţiile ceva mai tehnice. Scriam că unul din paşii parcurşi în procesul de realizare a formei de tipar (indiferent de procedeul care urmează să fie aplicat) este multiplicarea matriţei originale. Când mă refer la o matriţă originală, mă refer la un clişeu iniţial (la tiparul înalt şi la gravura în oţel sau cupru), la un desen realizat pe o hârtie specială (la litografie), la un film realizat după macheta originală (la heliogravură) sau la o machetă în format digital (la tiparul offset). Ei bine, de la stadiile acestea, pentru fieare procedeu de tipar intervin una sau mai multe operaţii de copiere/transfer, până la obţinerea formei finale de imprimare, fie ea planşă, piatră litografică, cilindru sau placă pentru tiparul offest.

La modul general, operaţiile de multiplicare s-ar putea încadra în două grupe principale:

a) după o matriţă unică au loc operaţii de multiplicare separate, la anumite intervale de timp;
b) după două sau mai multe matriţe au loc câte una sau mai multe operaţii de copiere, simultan sau la anumite intervale de timp.

În situaţia de la punctul a) se petrece o confecţionare iniţială a formei de tipar, iar după un interval de timp, forma de tipar este confecţionată din nou.

În situaţia de la punctul b) atunci când operaţiile diferite de copiere au loc simultan, se poate întâmpla să se confecţioneze o singură formă de tipar care conţine "imagini" ale celor două matriţe diferite, sau se poate întâmpla ca după fiecare matriţă să se confecţioneze forme de tipar separate. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi atunci când are loc o confecţionare ulterioară a formei de tipar.

Care este importanţa pentru cercetător?

Problema este una cât se poate de logică (fiind dovedită, regăsindu-se la un număr mare de mărci). În procesul de copiere/multiplicare intervin o serie de factori generatori de eroare:
- imperfecţiunea tehnologiei;
- nerespectarea cu stricteţe a procesului tehnologic;
- eroarea umană.
Aceşti factori generează pe timpul multiplicării apariţia unor microsemne caracteristice, repetabile, care se vor regăsi ulterior în grafica mărcilor poştale imprimate cu formele respective de tipar. Aceste microsemne sunt identificabile de către un ochi atent, mai ales dacă se mai şi utilizează tehnologia digitală actuală.

Termeni

Literatura de limbă engleză mi se pare că reflectă mai bine cele două situaţii (a şi b, descrise mai sus). Matriţa este denumită "die", în timp ce restul diferenţelor constituie aşa-zisele "types". În limba română nu avem termeni echivalenţi consacraţi, fiecare autor utilizând propriile adopţiuni sau interpretări. Eu aş înclina ca pentru "die" să utilizez termenul "matriţă", iar pentru "type" - normal, cel de "tip".

Componenţa formei de tipar

Pe cât de logice, pe atât de reale şi sunt situaţiile care se întâlnesc la mărcile româneşti. Metodologic, întâlnim două feluri de planşe:
1. Planşe simple, respectiv
2. Planşe mixte.
Ce este planşa, am discutat deja într-un episod anterior. Aici însă discuţia poate fi mult aprofundată, analizând pentru fiecare perioadă menţionată în episodul 3 tipurile de planşe întâlnite. Dar depăşim totuşi scopul prezentului serial, care nu îşi propune decât să prezinte situaţiile existente doar din punct de vedere metodologic.
În episoadele viitoare voi prezenta câteva exemple, la mărci din diferite perioade, pentru a mă face mai bine înţeles. Bineînţeles că sunt deschis la orice contribuţie, comentariu sau întrebare.

Ia spuneţi, v-aţi gândit vreodată la toate aceste lucruri?

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu