Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 7 octombrie 2011

Poşta austriacă

Recent am întâlnit trei loturi cuprinzând piese ale poştei austriece în Principate sau în România, care au obţinut preţuri bunicele la licitaţiile online.

Prima piesă este o marcă a Levantului austriac purtând o ştampilă clară a oficiului din Iaşi.

Piesa a fost achiziţionată cu 111 euro, după 19 biduri. Preţul mi se pare interesant, iar faptul că este însoţită şi de un certificat semnat de cunoscutul expert Ferchenbauer îmi întăreşte convingerea că cei care au bidat s-au păcălit puţin.
Nu spun că preţul este prea mare, ci numai că pentru un astfel de preţ obţinut pe o marcă izolată, poate că ştampila ar fi trebuit să fie puţin mai centrată. Dar problema este alta.
Dacă citiţi certificatul (în fapt o formă prescurtată, denumită uzual "Gefund"), veţi observa că Ferchenbauer a înscris preţul pe care el îl acordă piesei în propriul catalog. Presupun că cei care au bidat nu s-au uitat şi la data eliberării certificatului, ori nu prea cunosc sistemul de cotare adoptat de Ferchenbauer, deoarece în ianuarie 1989, preţurile se calculau în şilingi austrieci. A căror valoare este mult, mult diferită de cea a unei cote similare în euro.
Morala: faceţi conexiunile cuvenite dintre elementele din astfel de certificate!

Celelalte două loturi conţin emisiuni ale poştei austriece în România, din timpul Primului Război Mondial. Dar nu emisiuni normale, ci nedantelate, în perechi. Aşa ceva se întâlneşte mai rar şi consider apropiate de realitate realizările obţinute. Să le vedem:

Prima emisiune, nedantelată în perechi, s-a vândut cu 170 de dolari, după 2 biduri.

Lotul asemănător cu primul, dar cu a doua emisiune a ocupaţiei austriece, a fost vândut, după 3 biduri, cu 160 dolari.

10 comentarii:

  1. Sophie: Mulţumesc! Un weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  2. ..trebuie neaparat sa recuperez clasoarele din copilarie..cred ca am si eu ceva interesant...
    Singura amintire despre ceva interesant legat de filatelie, o am de pe la 10-11 ani, cand la o vizita cu un coleg de-al meu la un club de filatelie, un nene, mi-a oferit o serie intreaga cu colite pe doua timbre negre preluate din colectia mamei ( si ea le avea din copilarie)
    habar nu am nici in ziua de azi ce teapa mi-am luat atunci, ca teapa a fost, pentru ca nenea, dupa ce mi-a dat colectia, in maxim 2 minute a plecat de acolo..la fel si eu, incantat ca aveam ditamai seria cu tot cu colita :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Gânguritu: Ei, aşa am făcut şi eu când eram puşti. Cred că am luat la ţepe, de nu m-am văzut. Ce-i drept, pentru că nu m-am astâmpărat şi am continuat-o cu colecţionatul, ţepe am mai luat eu şi mai târziu. Şi tot nu m-am vindecat! :D
    Dar aşa se învaţă cel mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. pai daca tot iei tepe, nu inveti prea bine ;))
    (acum sa nu ma certi)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cleo: Ba tocmai de-aia am învăţat, ca să nu mai iau ţepe... :D
    Iar acum vreau să-i învăţ şi pe alţii! Să nu mai ia şi ei ţepele pe care le-am luat eu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am un clasor cu timbre de cand eram in scoala generala si ma mandresc cu el. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Aşa şi trebuie Cristi, este o amintire frumoasă, cred. Şi, cine ştie, poate fi la fel de bine în început tot pentru ceva frumos! :)

    RăspundețiȘtergere