Era să zic că am decoperit roata...

Lucrând la un articol referitor la materiale trimise de către unul dintre cititori, interesat de studiul colilor de mărci româneşti, era cât pe aici să zic că am descoperit America. Dar uite că şi memoria mai joacă feste, în definitiv...

Ţineam minte că citisem în lucrarea "Centenarul Monitorului Oficial" că în timpul Primului Război Mondial, în Bucureştiul ocupat de trupele germane şi bulgare, vechea Fabrică de Timbre rămăsese în administrarea ocupantului. Care ocupant (în fapt trupele bulgare) ne-a făcut o mare bucurie: şi-a însuşit bărbăteşte o maşină de imprimare în taille-douce, pe care a demontat-o şi a trimis-o pachet la Sofia.

Bine-bine, mă gîndeam eu mai devreme, dacă trupele bulgare ne-au luat maşina de imprimare pentru mărci gravate, atunci la Iaşi cu ce s-au imprimat mărcile de 40 şi 50 de bani ale emisiunii cunoscută sub numele de "Moldova"?

Este clar că aceste două mărci nu puteau fi imprimate la Bucureşti, în teritoriul ocupat. Căutând să dezleg mica enigmă, m-am întors la sursă, reluând studiul. Apoi am făcut o paralelă între cele scrise în CMPR 1974 la emisiunea "Carol I gravate" din 1908 şi colile întregi din aceeaşi emisiune pe care le-am văzut.

Ce scrie în CMPR 1974? Că la unele valori ar exista tipuri care se deosebesc prin dimensiunile cadrului mărcii, existând atât coli "mari", cât şi coli mici, de câte 24 de mărci.

Ce coli întregi s-au semnalat la această emisiune? Iată un mic inventar:
- la 10 bani se cunoaşte o coală de probe definitive, în culoarea aprobată, dar nedantelate, având 180 de mărci (20 de coloane x 9 rânduri); se cunoaşte însă şi coală de numai 100 de mărci (10x10);
- la 15 bani se cunoaşte o coală de probe nedantelate, imprimate pe un carton crem şi conţinând 400 de mărci (20 de coloane x 20 de rânduri);
- la 25 bani se cunoaşte într-o coală de 100 de mărci (10x10);
- la 40 bani se cunosc două tipuri de coli: una de 24 de clişee (4 coloane x 6 rânduri), şi una de 200 de mărci (20 de coloane x 10 rânduri);
- la marca de 1 leu se cunoaşte o coală de 100 de bucăţi (10 coloane x 10 rânduri);
- la marca de 2 lei se cunoaşte coală de 24 de bucăţi (4 coloane x 6 rânduri); dar este posibilă existenţa şi unui alt tip de coală.

După aspectul tiparului la unele valori (10 bani roşu, 40 bani verde şi 50 bani portocaliu), dar şi după nuanţe şi mici diferenţe înregistrate la hârtie, este clar că au fost imprimate mai multe tranşe (valoarea de 10 bani a fost înlocuită în consumul curent cu cea similară, "tipografiată", pusă în circulaţie în 1914, în timp ce valorile de 40 şi 50 de bani nu au avut câte un uzual drept înlocuitor).

Întorcându-ne la sursa citată mai sus, constatăm că Fabrica de Timbre a primit în dotare:
- în 1907 o maşină de imprimare în taille-douce tip Marinoni, fabricată la Paris;
- în 1911, două maşini tip Hoe, Anglia (una pentru taille-douce, cealaltă - o maşină plană).
Dacă valorile mici de la "Gravate" au fost înlocuite de valori similare de la "Tipografiate" (este vorba de 5 şi 15 bani - în 1909, urmate de cea de 10 bani, în 1914), restul valorilor (10 bani în perioada 1908-1914, iar valorile de 25, 40, 50 bani, 1 leu şi 2 lei după 1908) au continuat cel mai probabil să fie imprimate în paralel pe ambele maşini din înzestrarea Fabricii de Timbre. Altfel nu s-ar explica diferenţele de desen ale modelelor aceloraşi valori, şi nici varietatea neobişnuită a formatului colilor.

Tot conform sursei, maşina ridicată de trupele bulgare a fost maşina tip Hoe, de fabricaţie britanică. De cealaltă maşină nu se mai pomeneşte nimic, dar cel mai probabil ea a făcut parte din utilajele luate de oficiali din Bucureşti şi transportate la Iaşi. Altfel nu se explică apariţia mărcilor gravate de 40 şi 50 de bani de la emisiunea provizorie imprimată la Iaşi şi denumită generic "Moldova". Mai puţin în situaţia imprimării lor în alte parte, puţin probabilă în opinia mea.

Uite-aşa era să zic că am descoperit roata...