Licitaţia germană pune în practică adevăratul concept al acestei competiţii: preţurile nu sunt stabilite de vânzător, care la mai toate loturile specifică doar "Bid". Adică doritorul este invitat să evalueze singur lotul pe care şi-l doreşte şi să facă o ofertă în consecinţă. Astfel de oferte se mai întâlnesc şi pe eBay, unde unele loturi sunt oferite având ca preţ de plecare niveluri standard adoptate de vânzător: 0,01, 0,99 sau 9,99 dolari (precum şi multe alte variante). Şi nu de puţine ori am avut ocazia să văd loturi vândute cu, să zicem, preţuri de adjudecare compuse din trei sau patri digiţi, în ciuda preţului de plecare extrem de modest.
Piesele nu sunt fenomenale, dar un potenţai doritor ar avea din ce să aleagă. Voi puncta doar câteva piese care cred că ar fi meritat atenţia.
Ziar sârbesc, expediat la Timişoara, francat cu un Mercur albastru (din păcate, tăiat în cadru), obliterat cu o ştampilă cu cerc simplu Temesvár, tip E. În licitaţie au fost oferite două astfel de loturi aproape identice, şi celălalt având marca în aceeaşi stare. Chiar în această calitate, piesa tot ar merita un loc într-un exponat de ştampilografie sau istorie poştală.
Emisiunea a doua, 5 parale cu cadrul spart, un unicat cu gumă originală (vizibilă în ilustraţie), cu margini mari pe trei laturi. O piesă frumoasă.
Tot emisiunea a doua, un unicat de 80 parale neuzat (pare fără gumă), care are un "look" interesant, părând a fi tipar dublu. Am mai văzut astfel de piese.
Din emisiunea 1862, interesantă mi s-a părut perechea de mai sus, care are pe lângă două ştampile poştale Bucuresci (cam greu de citit), amprentele a două ştampile particulare de firmă, aplicate cu tuş albastru.
Iată o piesă care cred că este falsificată parţial: după tipar, marca aparţine emisiunii 1864, dar cineva (fără prea multe cunoştinţe) a încercat să o "transforme" într-un exemplar pe hârtie vărgată, cam cum apare de regulă la 6 parale 1862. În cazul de faţă, culoarea caracteristică o dă de gol.
1865, 20 parale. Piesa nu ar fi deosebită, dar are margini mari şi echilibrate, plus o ştampilă aproape perfectă (dacă ar fi fost aplicată puţin mai clar şi poziţionată vertical, ar fi putut candida la un nivel foarte bun (sau Prachtexemplar, cum îi spun germanii).
Această piesă cred că nu mai are nevoie de explicaţii. Prin cataloagele româneşti se specifică faptul că astfel de piese sunt făcături. Indiferent dacă dantelura este mai mică sau mai mare (că se întâlneşte în destule variante, exact câte una pentru fiecare fantezie a respectivilor "producători").
Iată o piesă frumuşică datată 1874. Marcă maghiară din a doua emisiune (gravată) cu o ştampilă aproape completă Bánffy-Hunyad / Kolozs Megye.
Această carte poştală poartă degetarul Jtzkany austriac. Din păcate, anul din ştampilă este ilizibil. Dar per ansamblu este o piesă curată, frumoasă, chiar dacă nu constituie o raritate.
Urmează o serie de şase piese M.V.i.R., pe care neputându-le examina, nu aş putea afirma dacă sunt sau nu circulate sau făcături de complezenţă (de fapt două sunt în această situaţie, restul nemeritând prea multe texte), dar m-am hotărât să le urc imaginile în cadrul articolului, pentru că în viitorul apropiat am de gând să fac unele remarci pe marginea ştampilelor germane de cenzură, care se pare că s-au falsificat şi ele destul de des.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu