De prin licitaţii

Vă prezint, ca de obicei, câteva piese care mi-au atras atenţia în această săptămână pe eBay. Unele mai frumoase, altele mai puţin, inclusiv încă o "tură" de falsuri ale unui vechi cunoscut al nostru.

Iată două piese din singura emisiune românească de timbre pentru relegraf. Ambele sunt frumoase şi în ultimul timp asemenea piese se întâlnesc din ce în ce mai greu pe eBay. Prima, cea de 1 leu, are doar două "degetare" Slatina, fără trăsăturile de cerneală şi ştampila dreptunghiulară de control. A doua, cea de 5 lei, se întâlneşte destul de rar în această stare destul de bună. Poate că strică puţin trăsăturile cu cerneală violetă, dar marca are o "faţă" destul de atrăgătoare. Marca are o singură ştampilă, aplicată central, Târgu Jiului, cu garafă bogată, aplicată cu un tuş albastru verzui.

Iată două piese care se întâlnesc mai rar: cărţi poştale expediate din colonia belgiană Congo în România, în 1902. Piesele constituie o destinaţie destul de neobişnuită pentru Congo, dar şi o corespondenţă neobişnuită pentru perioada respectivă, intrată în România. Nu ştiu care este raritatea celor două întreguri poştale (numai în acest subiect nu mă specializasem), dar lotul de două piese a generat puţină "bătaie": 17 biduri care au dus la un preţ final de 230 euro.

Amicul nostru gol-dmark987 şi-a adus aminte că nu a mai vândut de multicel, postând din nou o serie de "supratipare" cu ocupaţia română la Budapesta din 1919, dar şi ceva "supratipare" de pe la localele din Transilvania de Nord din 1945. Acestea sunt falsuri! Mache! Forgeries!

Iată o piesă foarte frumoasă, un bloc de 32 de mărci Ferdinand, 15 bani pe hârtie de război, la care şase ştraifuri sunt nedantelate pe laturile verticale, iar unul este nedantelat pe latura stângă. O adevărată piesă de exponat de studiu.

O altă varietate de dantelură, blocul de 5 lei este nedantelat orizontal, iar două linii verticale de dantelură sunt mult deplasate.

Urmează un lot de scrisori filatelice cu destinatar identic.

C. Raiu cu supratipar 8 Iunie, serie pe plic expediat prin poşta aeriană în Germania, cu toate ştampilele aferente. Nu se specifică ce fel de filigran au mărcile, dar piesa s-a vândut cu 153 dolari după 14 biduri.

Prima coliţă românească, pe plic expediat în Germania. 12 biduri, cu un preţ final de 63 dolari.

Congresul de istoria medicinei, serie circulată pe plic. Preţ final: 84 dolari, după 10 biduri. În ciuda lipsei etichetei de recomandare, care a fost jupuită.

Jamboreea Sibiu, serie circulată pe recomandată externă. 135 dolari, după 15 biduri.

Turnu Severin. O serie relativ comună (fiind masiv utilizată la francare), ce a obţinut, după mine, un preţ neaşteptat de bun: 44 dolari, după 9 biduri.

Nu pot să mă abţin în a face o remarcă: cu această serie de corespondenţe, filatelice fără îndoială, ne lovim de un paradox. Şi anume acela că noi, filateliştii, sărim ca arşi atunci când o administraţie poştală dă naştere la piese destinate colecţionarilor. Dar tot noi, filateliştii, prin acceptarea unor astfel de piese părem că suntem în cele din urmă de acord cu piesele fabricate. Acesta este motivul pentru care eu cred că într-un potenţial catalog specializat, preţurile ar trebui diferenţiate pentru astfel de piese filatelice, preţ care nu ar trebui să se situeze prea mult peste cel al seriei simple obliterate. Şi în niciun caz nu ar trebui să se afle la acelaşi nivel cu piesele "naturale", circulate prin poştă, care sunt într-adevăr deosebit de rare.

O carte poştală expediată dintr-un lagăr din Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel de corespondenţe expediate spre România nu sunt chiar comune.

Ultima piesă din prezentarea de astăzi: o varietate de dantelură destul de rară, şi anume poziţionarea eronată a pieptenului dantelurii. Cel care a tăiat laturile celor două mărci mai mult a stricat piesa. La perioada postclasică această varietate poate fi întâlnită numai la emisiunea Paris. De altfel, se cunoaşte o pereche verticală, obliterată, a mărcii de 10 bani albastru prezentând această varietate de dantelură şi care confirmă faptul că la Paris dantelura a fost executată cu sistemul în pieptene, şi nu în linie - aşa cum scriu cataloagele româneşti.