Tel Aviv Stamps, mâine

Licitaţia casei isreliene este axată în principal pe piese de interes pentru colecţionarii mărcilor şi pieselor poştale din această ţară, dar şi a pieselor provenite din teritoriul actualului stat. În ceea ce priveşte piesele româneşti, ce am remarcat şi pot sublinia este o serie de "Grigorescu" nedantelată, în perechi. Preţul mi se pare decent, plecarea fiind stabilită la 400 dolari.

Parcurgând catalogul licitaţiei, inevitabil mi-am adus aminte de anii de şcoală când, elev fiind prin clasa a VI-a sau a VII-a şi deja colecţionar de câţiva ani, am început să strâng cronologic mărcile din Israel. În câteva luni de zile reuşisem să încropesc o colecţie bunicică, renunţând la drumurile făcute la cofetăria de peste drum pentru a avea câţiva lei în buzunar când, seara, dădeam o fugă până la cercul ce funcţiona atunci undeva pe strada Căuzaşi, pe lângă institutul Mina Minovici (în prezent tot cartierul vechi este demolat). Erau doi bătrâni (nici nu le mai ştiu numele) care aveau fiecare câteva clasoare burduşite de mărci străine obliterate, din care mai vindeau "la bucată" doritorilor. Le ştiam deja inventarul pe de rost, iar acasă făceam calcule peste calcule cu ce-aş putea să cumpăr de la ei.
Mă mândream că aveam deja seria scurtă a primei emisiuni, Doar Ivri (monedele), dar la cele trei valori mari nici nu îndrăzneam să mă gândesc.

Acum, la licitaţia Tel Aviv Stamps, un set de probe de planşă  nedantelate ale celor trei valori mari din prima emisiune sunt oferite la un preţ de plecare de 2.200 dolari.

Mai era o marcă pe care tânjeam să o obţin: Menora. Ştiam un alt colecţionar, un inginer care o avea la vânzare. Pe vremea aceea, calculele se făceau la paritatea catalogului Yvert, pentru ţările extraeuropene necuprinse în catalogul Zumstein (la Michel nu se uita nimeni). Într-o seară mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la inginerul care avea Menora. Întrebându-l cu jumătate de glas cât costă, mi-a răspuns cam în doi peri: "Un leu juma' francul Yvert!...". I-am mulţumit, apoi m-am aşezat la coadă la masa cu cataloagele cercului, curios să văd ce cotă uriaşă (pe care oricum nu mi-o puteam permite) avea în Yvert-ul ponosit de atâta lins. Şi era vorba doar de un unicat obliterat, fără tabs (cine ştie şi în ce stare de calitate o fi fost, că n-am avut curajul să-l scot din clasorul inginerului, să mă uit la el).

Un frumos ştraif de cinci "Menore" de pe ultimul rând, incluzând tabs-urile cu tot cu marginea de coală este oferit pentru 650 dolari.

După câteva luni, pasiunea pentru mărcile din Israel s-a domolit, fiind înlocuită de cea pentru emisiunile CEPT.