Falsurile ARPA

Imediat după încheierea Primului Război Mondial, o serie de întreprinzători s-au gândit că este momentul să profite de perioada tulbure prin care trecea omenirea, încercând să facă bani de pe urma credulităţii colecţionarilor. În mai multe ţări s-a încercat acreditarea punerii în circulaţie a tot felul de emisiuni, poşte locale, ocupaţii etc., bazându-se pe profundele schimbări ale geografiei politice, dar şi pe modul greoi de circulaţie a informaţiilor.

În românia anului 1920 s-a încercat vânzarea frauduloasă a unei aşa-zise emisiuni de poştă aeriană, care ar fi luat naştere - chipurile - prin supratipărirea mărcilor uzuale în curs. Mai mult, bazându-se pe legăturile pe care unii colecţionari le aveau cu corespondenţi din străinătate, s-a încercat şi acolo vânzarea acestor făcături. La început, unii colecţionari au căzut pradă propriei credulităţi, achiziţionând de la escroci "noua emisiune". Numai că revistele de specialitate aveau obiceiul să ceară informaţii suplimentare direct de la administraţiile poştale, sau de la angajaţi credibili ai acestora. Aşa că încercarea de fraudă a ieşit foarte repede la iveală.

Presa vremii stă martoră încercării de fraudă. Dau numai un exemplu: un extras din nr. 3/decembrie 1920 al revistei The American Philatelist (vol. 34, pag. 99).

Ulterior, toate cataloagele româneşti au consemnat existenţa acestor falsuri. Ce te faci însă când asemenea piese apar în zilele noastre prin ofertele de pe eBay, şi nu la preţuri modice, de falsuri, ci la unele destul de piperate. Iată mai jos câteva exemple:

Toate aceste piese au constituit un singur lot, fiind de cel puţin două ori oferite pe eBay dar, din fericire, au rămas nevândute. Ce poţi să spui? Ori că persoana respectivă este pe dinafară cu filatelia, ori că este rău intenţionat.

Ca fapt divers: este acelaşi ID care a oferit şi scrisoarea cu falsul degetar Mon. Căldăruşani, de care am scris aici.