O baladă

Dar nu oricare. Tot ceva progressive, că acesta-i muzica ce-mi place (şi trag speranţa să o descopere şi alţii). O trupă norvegiană (am ce am cu nordicii) care a făcut ceva vâlvă după lansare. Mai tinerei, ăi bătrâni nu au prea auzit de ei, dar şi orchestraţia, şi vocea fac amândouă toţi banii. Piesa de faţă face parte de pe un album lansat în 2007. Soloul de ghitară a înnebunit multă puştime.
Audiţie plăcută.