Pentru a demonstra afirmaţia de mai sus, prezint în acest articol doar două varietăţi, întâlnite la două dintre valorile primei emisiuni (format mare, fără filigran).
Retuşul clişeelor la valoarea de 10 lei albastru
Marca de 10 lei prezintă un tipar în semitonuri, specific heliogravurii. De altfel, "Mihai copil" este şi prima emisiune de uzuale imprimată în ţară, la Fabrica de Timbre, la care s-a utilizat această tehnologie de imprimare.
Iată cum arată mărcile normale:
Detaliile de desen la un singur clişeu sunt acestea:
Sunt vizibile punctele de rastru, având o formă regulată, cu spaţiere constantă. Dar în cadrul tirajului aceleiaşi mărci am întâlnit exemplare cu diverse urme de retuş (nu am întâlnit varietatea decât la unicate obliterate). Faceţi click pe imagini pentru mărire.
La această marcă sunt vizibile urmele retuşului efectuat pe fondul din jurul valorii nominale din dreapta, precum şi încercarea de redesenare a cadrului vertical interior drept.
Încercarea de retuş afectează aproape tot fundalul din partea superioară, deasupra capului (marca are un colţ rupt, dar am păstrat-o pentru a avea material de studiu, lucru pe care îl recomand oricui, indiferent de cât de comună este piesa).
La această piesă retuşul din fundal se extinde în dreapta capului, iar cadrul exterior vertical drept pare redesenat, având chiar o dublare fină.
Acesta este probabil un prim stadiu al retuşului, vizibil mai slab pe fundalul efigiei, deasupra capului.
Un retuş mai bine vizibil. Şi la acest clişeu cred că s-a încercat redesenarea cadrului interior vertical drept.
Celor interesaţi le sugerez să verifice dacă această varietate se întâlneşte şi la marca cu filigran XI, precum şi la mărcile cu supratiparul "8 IUNIE 1930" (eu nu am întâlnit-o, dar mai am mărci de verificat).
Cilindri diferiţi la valoarea de 5 lei brun
Această valoare a avut, probabil, un tiraj foarte mare, făcând parte din cele mai utilizate nominale. Tipografic vorbind, o formă de tipar odată realizată, poate fi utilizată doar la imprimarea unui număr limitat de coli, înainte de a se uza şi a deveni inutilizabilă din punct de vedere al calităţii (prin manualele de tehnologie poligrafică există chiar şi norme de tiraj maxim admis). Tocmai din aceste cauze, cred că cilindrul utilizat la imprimarea mărcilor de 5 lei brun a fost regravat de mai multe ori. Iată cum arată tirajul normal, cu tiparul în semitonuri:
Ca detaliu, caracteristicile unui clişeu pe care îl consider normal se prezintă astfel:
Iată mai jos variante cu puncte de rastru foarte accentuate, care demonstrează regravarea cilindrului:
Am prezentat mai multe imagini pentru a demonstra că varietatea se repetă, nu este întâmplătoare.
Emisiunea are - ca orice emisiune de mărci uzuale - o sumedenie de varietăţi. Din păcate, deşi au trecut mai bine de 80 de ani de la punerea ei în circulaţie, aceste mărci nu beneficiază de atenţia care li s-ar cuveni. Chiar dacă sunt mărci comune, ieftine, nu înseamnă că nu se poate face un studiu frumos.
De aceea sunt eu supărat pe unii dintre colegii noştri de pasiune. Avem valori, pe care însă nu ştim să le preţuim cum se cuvine. Mai bine ne fabricăm piese ca să avem ce colecţiona, nu-i aşa?
© 2011, Max Peter. Preluarea sub orice formă a prezentului articol nu se poate face decât cu un acord prealabil.
Ca de obicei citindu-va descopar lucruri noi. Recunosc ca trebuie sa-l mai citesc odata deoarece sunt multe informatii. Mi-as permite 2 sugestii:
RăspundețiȘtergere- ar fi de mare ajutor daca pe scanul timbrului ati marca zonele de care vorbiti cu un cerc, numere, ... Anumiti termeni pot da batai de cap incepatorilor sau celor ce nu sunt filatelisti dar urmaresc blogul
-atunci cand spuneti ca se poate confrunta un fals cu un timbru adevarat pentru a vedea detaliile falsificate, de mare ajutor ar fi si un scan cu un timbru autentic. ( ma gandesc la aceleasi motive ca mai sus)
Multumesc!
Mulţumesc pentru observaţii.
RăspundețiȘtergereNu am pus indicatoare şi săgeţi în mod premeditat. Cine citeşte un catalog, se uită imediat la aceste indicatoare, îi rămân în minte şi nu este obişnuit să "caute" pe suprafaţa desenului anumite elemente.
Aşadar, urmăresc două lucruri (în afara comunicării propriu-zise a varietăţilor): dezvoltarea spiritului de observaţie, precum şi adaptarea la un limbaj specific pentru indicarea elementelor grafice (care, practic, înlocuieşte săgeţile, cercurile sau alte elemente ajutătoare).
În cazul de faţă, diferenţele sunt majore şi uşor de distins (închipuiţi-vă că aveaţi în faţă doar mărcile, nu scan-urile mărite, aşa cum mi s-a întâmplat mie când le-am descoperit).
Dacă veţi avea curiozitatea să citiţi articolele mai de la începutul blogului, am anunţat nişte obiective. Printre ele mai este unul: să îmi găsesc unul sau mai mulţi colaboratori care să mă ajute la "puricarea" mărcilor şi la redactarea lucrării planificate de mulţi ani. Acesta este motivul pentru care înclin să nu pun săgeţi şi indicatoare (un lucru ce mi-ar fi uşor de făcut, stăpânesc destul de bine softurile de grafică).
Acum, tocmai pentru că doresc să păstrez elemente şi pentru această lucrare, prefer să nu "spun tot" la fiecare articol, dacă mă înţelegeţi. Altfel, acea lucrare şi-ar pierde mult din interes. Mai am şi concurenţi mai puţin studioşi, care nu cred că s-ar feri să ia de-a gata lucrurile noi.
În ciuda acestor lucruri, observaţiile sunt corecte şi vă mulţumesc pentru ele.
dragut studiu, cei drept a caeste serii vom intalni foarte multe informatii tinand cont ca sunt serii care au fost tiparite in tiraje extrem de mari si pe o perioada de timp imensa, sper sa va pot pune la dispozitie un studiu asemanator asupra marcilor MIHAI , studiu facut de mine cu privire la tiparirea colilor am ajuns la concluzia pe un studiu de coli ca prima coala intotdeauna avea surplus de cerneala pana ce masina isi facea rodajul astfel pe un lot de coli de aceias valoare ,,sper eu,, ca am reusit sa aflu ordinea in care au fost tiparite ..... sper sa nu ma insel.
RăspundețiȘtergere@Anonim: Aştept cu interes orice comunicare.
RăspundețiȘtergereNu specificaţi la care dintre emisiunile Mihai vă referiţi. La uzualele din 1940-1947 sunt într-adevăr un număr imens de varietăţi, nici aceste mărci nefiind studiate. Ai noştri cercetători s-au rezumaz doar la a "vâna" unele piese deosebite, de aceea chiar se simte nevoia unui studiu coerent.
Eu am în rezervă acest subiect şi am de gând să public pe blog articole referitoare şi la uzualele Mihai.