Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 9 ianuarie 2013

Aduceri aminte

Am fost născut şi crescut în Bucureşti, "în buricul târgului" cum s-ar zice, foarte aproape de Piaţa Unirii. Tot scotocind netul după piese filatelice, am dat peste ilustrata de mai jos, care a reuşit să-mi trezească unele amintiri din copilărie, de pe vremea când luam "la talpă" tot cartierul.


Ilustrata a circulat în 1905 (evident, eu nu eram nici măcar "planificat" pe-atunci). Deşi zona arată astăzi complet diferit faţă de cea din ilustrată, eu am prins totuşi vechea înfăţişare a Dâmboviţei (înaintea lucrărilor de regularizare). Am prins vechea hală  a Unirii, din care se vede câte ceva în stânga. Îmi aduc aminte de şirul de tarabe unde stăteau măcelari în maieu, cu câte un şorţ alb în faţă. Şi de butucii mari pe care tăiau pulpele şi în care înfigeau satârele.
Podul care se vede în ilustrată este cel care făcea legătura între străzile Şelari şi Sfinţii Apostoli. În dreapta se vede biserica Domniţa Bălaşa. N-am apucat tramvaiul care circula pe pod, dar am apucat perioada când tramvaiele mergeau pe cele două maluri ale Dâmboviţei. În dreapta (nu se vede), peste drum de biserică este Palatul de Justiţie (sau Tribunalul, cum îl cunoaşte orice localnic). În spatele lui era un părculeţ (mai există şi astăzi o relicvă) unde mai încingeam câte-o miuţă.
Trece vremea...

8 comentarii:

  1. nu ştiu dacă vremea trece, dar noi cu siguranţă trecem ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Emotionant! S-au pierdut atatea... au ramas amintirile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartierele copilăriei mele sunt deja schimbate fundamental. N-au mai rămas decât amintirile din fotografii şi cele din mintea foştilor locuitori ai zonei.

      Ștergere
  3. imi amintesc si eu Hala Unirii,eram mica cand treceam pe acolo cu bunica mea si tot acolo,in zona era si Spitalul Brancovenesc,chiar am fost inauntru pentru ca strabunica mea a fost internata acolo...
    imi amintesc doar ca avea o scara uriasa probabil de marmura...
    ca de fiecare data mi-ai facut o minunata bucurie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, de Spitalul Brâncovenesc uitasem. L-au ras de pe faţa pământului de parcă nici n-ar fi fost.

      Ștergere
  4. Frumoasă aducere aminte !

    RăspundețiȘtergere