Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 29 iunie 2011

Preţ record pentru o fotografie veche

La o licitaţie desfăşurată în ultimul weekend în Denver, SUA, o fotografie a legendarului criminal Billy The Kid, singura cunoscută de altfel, a fost vândută pentru un preţ record de 2,3 milioane de dolari.


Conform celor cunoscute, pe personaj această fotografie (făcută în 1879 sau 1880) l-a costat numai 25 de cenţi. Asta da investiţie!
Organizatorii licitaţiei estimaseră iniţial un preţ de circa 250-300 de mii de dolari, dar numai în primul minut după începerea vânzării, preţul ajunsese deja la un milion de dolari. Fotografia a fost achiziţionată de miliardarul William Koch.

Recordul absolut pentru o fotografie vândută la o licitaţie a fost realizat de casa Christie's, care a vândut în 2006 compoziţia realizată de Cindy Sherman, intitulată "#96", cu nu mai puţin de 3,35 milioane de dolari!

Cindy Sherman - #96

Miercurea fără cuvinte


Recomandări: Find Yourself Again, pandhora, Elena, Se-cret. De la Carmen a început Miercurea fără cuvinte.

marți, 28 iunie 2011

Ultima oră: comunicaţii poştale îngreunate

CN Poşta Română a emis astăzi două comunicate potrivit cărora comunicaţiile poştale vor fi îngreunate sau chiar întârziate în relaţia cu Uruguay şi cu Grecia, din cauza grevelor desfăşurate de lucrătorii poştali din cele două ţări.

Trei DBSR-uri

Joi, pe 30 iunie a.c. vor fi puse în vânzare de către cunoscuta casă britanică Spink nu mai puţin de trei piese cu marca locală DBSR. Un adintre cele trei piese conţine o francatură mixtă cu mărci ale Levantului austriac.

Scrisoarea a fost expediată pe 18 mai 1868 la Genova. Ea este francată cu o marcă de 10 soldi albastru şi o pereche orizontală de 15 soldi brun din Levantul austriac, emisiunea 1864, plus marca locală DBSR. Toate mărcile sunt obliterate cu ştampila Lloyd Agenzie Kustendje 18/5, iar pe verso se regăsesc ştampilele de tranzit şi de sosire. Scrisoarea este însoţită de certificate semnate Oliva şi Sorani, fiind evaluată la un preţ cuprins între 6.500 şi 8.000 euro.

A doua piesă este un fragment mare dintr-o scrisoare expediată din Constanţa la Medgidia, francată cu o marcă locală DBSR anulată manual cu cerneală. Piesa este certificată de Heimbüchler şi mai este însoţită de o scrisoare nefrancată expediată de la Galaţi la Genova, care poartă o ştampilă "20" aplicată la Constanţa. Lotul de două piese este evaluat între 1.100 şi 1.500 euro.

Ultima piesă este o porţiune mare dintr-o scrisoare expediată nefrancată de la Constantinopol la Bucueşti în noiembrie 1868. Pe faţă se distinge taxa manuscrisă "20/s(oldi)", iar în tranzitul prin Constanţa a fost aplicată o marcă locală DBSR, anulată manual cu cerneală. Piesa este evaluată înre 2.200 şi 3.000 euro.

Tel Aviv Stamps, mâine

Licitaţia casei isreliene este axată în principal pe piese de interes pentru colecţionarii mărcilor şi pieselor poştale din această ţară, dar şi a pieselor provenite din teritoriul actualului stat. În ceea ce priveşte piesele româneşti, ce am remarcat şi pot sublinia este o serie de "Grigorescu" nedantelată, în perechi. Preţul mi se pare decent, plecarea fiind stabilită la 400 dolari.


Parcurgând catalogul licitaţiei, inevitabil mi-am adus aminte de anii de şcoală când, elev fiind prin clasa a VI-a sau a VII-a şi deja colecţionar de câţiva ani, am început să strâng cronologic mărcile din Israel. În câteva luni de zile reuşisem să încropesc o colecţie bunicică, renunţând la drumurile făcute la cofetăria de peste drum pentru a avea câţiva lei în buzunar când, seara, dădeam o fugă până la cercul ce funcţiona atunci undeva pe strada Căuzaşi, pe lângă institutul Mina Minovici (în prezent tot cartierul vechi este demolat). Erau doi bătrâni (nici nu le mai ştiu numele) care aveau fiecare câteva clasoare burduşite de mărci străine obliterate, din care mai vindeau "la bucată" doritorilor. Le ştiam deja inventarul pe de rost, iar acasă făceam calcule peste calcule cu ce-aş putea să cumpăr de la ei.
Mă mândream că aveam deja seria scurtă a primei emisiuni, Doar Ivri (monedele), dar la cele trei valori mari nici nu îndrăzneam să mă gândesc.

Acum, la licitaţia Tel Aviv Stamps, un set de probe de planşă  nedantelate ale celor trei valori mari din prima emisiune sunt oferite la un preţ de plecare de 2.200 dolari.

Mai era o marcă pe care tânjeam să o obţin: Menora. Ştiam un alt colecţionar, un inginer care o avea la vânzare. Pe vremea aceea, calculele se făceau la paritatea catalogului Yvert, pentru ţările extraeuropene necuprinse în catalogul Zumstein (la Michel nu se uita nimeni). Într-o seară mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la inginerul care avea Menora. Întrebându-l cu jumătate de glas cât costă, mi-a răspuns cam în doi peri: "Un leu juma' francul Yvert!...". I-am mulţumit, apoi m-am aşezat la coadă la masa cu cataloagele cercului, curios să văd ce cotă uriaşă (pe care oricum nu mi-o puteam permite) avea în Yvert-ul ponosit de atâta lins. Şi era vorba doar de un unicat obliterat, fără tabs (cine ştie şi în ce stare de calitate o fi fost, că n-am avut curajul să-l scot din clasorul inginerului, să mă uit la el).

Un frumos ştraif de cinci "Menore" de pe ultimul rând, incluzând tabs-urile cu tot cu marginea de coală este oferit pentru 650 dolari.

După câteva luni, pasiunea pentru mărcile din Israel s-a domolit, fiind înlocuită de cea pentru emisiunile CEPT.

luni, 27 iunie 2011

Paznici pe marginea drumului

Software: Update QuarkXPress la versiunea 8.5.1

Chiar dacă la la sfârşitul lunii aprilie compania a făcut disponibilă versiunea cu numărul 9 al cunoscutului program de layout, de câteva zile este disponibil pentru download un update al versiunii precedente.


Update-ul rezolvă probleme de stabilitate şi înlătură unele bug-uri, potrivit oficialilor companiei. În scurt timp va fi disponibilă pe pagina de internet a Quark şi lista cu problemele cunoscute şi cele rezolvate pentru această ultimă versiune.
Utilizatorii versiunii 8.5 pot face update ori prin folosirea extensiei Auto Updater, ori descărcând tot programul de pe pagina companiei, la adresa http://www.quark.com/support/downloads/, unde va trebui să alegeţi update-ul potrivit sistemului de operare folosit.

Specimene din schimbul de mărci cu UPU

Mâine are loc o licitaţie la care sunt oferite trei loturi cu piese româneşti sau ocupaţii provenite din arhiva poştei din Mauritania. Probabil că oficialii poştei din această ţară s-au hotărât să vândă unele piese pe piaţa liberă (admiţând că nu s-a produs o "uşurare" pe alte căi a colecţiei oficiale din ţara africană). Piesele sunt lipite pe foi de hârtie provenite probabil din vechile pagini de album, fiind anulate (probabil pentru neschimbare) cu o ştampilă aplicată cu tuş roşu, cu inscripţia "Specimen collection Mauritanie".

Casa care le pune în vânzare cere preţuri absurde, după părerea mea. Personal, nu recomand achiziţionarea unor astfel de piese, deoarece nu au niciun element diferit faţă de mărcile puse în circulaţie poştală normală, în afara prezenţei ştampilei sus-menţionate (este oarecum o poveste similară cu cea a pieselor purtând "supratiparul" ULTRAMAR, pentru cine ştie despre ce vorbesc).

Eu le prezint doar pentru evidenţă statistică.


Calitatea scan-urilor este foarte proastă. Păcat de asemenea comercianţi, care nu ştiu să-şi prezinte marfa. Chiar la piesele clasice din propria ţară calitatea ilustraţiilor este execrabilă.

UPDATE

Un comentariu la prezentul articol m-a determinat să îl completez cu textul următor:

Problema stă cam aşa (nici nu m-am gândit că s-ar putea totuşi cineva să nu ştie ce este cu schimbul de mărci din cadrul UPU): poştele din toată lumea fac parte dintr-o organizaţie profesională, denumită Uniunea Poştală Universală. În scopul de a se cunoaşte într-o ţară (de către poştaşii ei) ce timbre au fost emise în altă ţară (ca să nu cumva să pună la taxe o scrisoare francată regulamentar), toate ţările membre ale UPU organizează (prin intermediul unui birou specializat aflat la Berna) aşa-zisul schimb internaţional de mărci. Schimbul constă în următoarele:
- fiecare ţari trimite la UPU un anumit număr de serii de timbre din emisiunile noi, puse în circulaţie;
- biroul specializat adună tot ce trimit ţările, apoi le împarte şi retrimite fiecărei ţări câteva exemplare din timbrele primite de la restul ţărilor.
Şi uite aşa, în fiecare ţară există posibilitatea de a se păstra câte o colecţie de mărci completă cu mărcile tuturor celorlalte ţări din lume.
Ţările care nu sunt membre UPU (mai sunt câteva) au convenţii bilaterale privind schimbul de mărci, fără a le mai trimite prin UPU.
Şi România are o astfel de colecţie, care este păstrată în prezent de către Muzeul Naţional Filatelic. Practic, în această colecţie ar trebui să re regăsească aproape orice marcă pusă oficial în circulaţie, în lume (deci fără locale, ocupaţii etc.) aproximativ începând cu anul 1880.
Piesele de mai sus provin, conform ştampilei de pe ele, de la poşta din Mauritania. Pe eBay au fost acum vreun an sau doi piese provenite de la poşta din Madagascar. În unele ţări ori s-a luat hotărârea de a se renunţa la colecţia naţională de timbre, comercializând-o, ori s-a produs vreo catastrofă (citeşte - au fost sustrase).

Două poşte franceze

Văzute în catalogul unei licitaţii care se va desfăşura mâine (click pe imagini pentru mărire).

Scrisoare nefrancată expediată de la oficiul francez din Galaţi, în septembrie 1861, la Paris. Pe faţă, în afara ştampilei-antet a expeditorului, a fost aplicată şi o ştampilă Galatz Moldavie, cu tuşul albastru verzui pal, specific.
La intrarea pe teritoriul francez a fost aplicată ştampila pentru taxa-tampon de 10 centime. Nefiind prezentat şi spatele scrisorii, nu se poate spune nimic despre existenţa unor eventuale ştampile de tranzit sau a altor adnotări.

Scrisoare expediată în martie 1861 de la Sulina, la Constantinopol. Scrisoarea a fost francată cu două mărci mai puţin comune pentru acest oficiu, 20 şi 80 centime Napoleon nedantelate (din câte cunosc eu, aceasta este singura scrisoare cu francatură de 1 franc cu această combinaţie, provenită de la oficiul francez din Sulina). Mărcile sunt anulate cu ştampila romb cu puncte, cu cifre mici - 4015, iar pe faţa scrisorii se regăseşte şi amprenta ştampilei Sulina - Turq. D'Europe. Este o piesă excepţională, cu un preţ pe măsură: 7.500 euro.

La asta nu mă gândisem...

Ştiam că unii dintre colegii noştri colecţionari (în special tematicienii) încearcă în permanenţă să găsească o temă nouă, "nebătută" de altineva până la ei. Dar câţiva reuşesc un singur lucru: să alunece puţin spre ridicol.
Ei bine, postarea de astăzi a lui John vorbeşte de la sine: Gays on Stamps.
Bine, John nu este decât negustor, aşa că le recomand tematicienilor subiectul. Numai că ar trebui să caute ceva-ceva prin memorii, mărturii şi alte alea, să vadă cine din cei ilustraţi pe mărcile noastre se încadrează...
Declar cu mâna pe inimă că n-am nimic cu minorităţile, de orice fel ar fi ele, dar ideea mă amuză.
Chiar aşa: oare cum va reacţiona un juriu la vederea unui asemenea exponat?

duminică, 26 iunie 2011

La 15 ani, a pus pe jar piaţa IT mondială

Într-un articol publicat pe pagina sa, un elev de numai 15 ani a ajuns la o concluzie greu de înghiţit pentru marii fabricanţi de PC-uri: Apple câştigă pentru un PC vândut cât câştigă HP pentru şapte!
Şi chiar nu-ţi trebuie AS-ul să-ţi dai seama ce calcule a făcut.

Falsuri la "25 ani de domnie"

Un vânzător argentinian de pe eBay (despre care am mai scris, nominalizându-l din cauza unui fals al mărcii de 15 bani "Barbă") a oferit o serie de falsuri ale emisiunii "Carol - 25 ani de domnie" din 1891. Le-a oferit specificând că acestea sunt falsuri!


Piesa pentru care l-am nominalizat data trecută este iarăşi prezentă în oferta lui. Dar faptul că pentru această serie specifică natura pieselor, mă face să cred că omul nu este rău intenţionat, ci doar mai puţin informat. Am crezut de cuvinţă că este bine să prezint acest raţionament, deoarece v-aţi putea afla vreodată într-o situaţie similară, dar cu altă persoană.

Despre falsuri: personal am mai întâlnit astfel de piese. Ele se pot recunoaşte relativ uşor, datorită mai multor elemente: hârtia este de calitate inferioară, puţin mai gălbuie, mai groasă şi mai poroasă; dimensiunile clişeelor nu se potrivesc cu cele ale originalelor; dantelura are variaţii, fiind neregulată, nepotrivindu-se nici cu 11½, nici cu 13½ şi nici cu combinaţiile între acestea; detaliile de desen sunt mai grosolane decât la originale. Falsurile se întâlnesc şi obliterate, cel mai adesea ştampila Bucureşti de tip Daguin fiind falsificată grosolan.
Niciuna dintre mărcile emisiunii nu este rară. O simplă comparaţie între un exemplar original şi piesa în cauză, chiar şi cu ochiul liber pentru cei mai experimentaţi, va duce la identificarea falsului.

Încă un lot de "ocupaţii" şi "locale"

Amicul nostru gol-dmark987 a continuat fără nicio problemă să "emită" noi piese. Din vreo trei "emisiuni" diferite. Prima dată s-a gândit să mai completeze cu valori ocupaţia din Budapesta:


Apoi s-a gândit că "locala" Odorhei nu este destul de bine de reprezentată pe piaţă:


În plus, zice el, în aceeaşi situaţie s-ar mai afla şi "localele" de la Târgu Mureş (?), procedând în consecinţă:


Păi în ritmul acesta, mărcile originale, fără supratipar, vor deveni din ce în ce mai rare, datorită scăderii constante, în ritm alert, a tirajului rămas din fiecare valoare. Poate astfel le mai cresc şi lor cotele... Cine ştie, poate chiar asta o urmări!

Lăsând gluma la o parte, trebuie să fac câteva precizări, în urma unor mail-uri primite:
- departe de mine intenţia de a-i face publicitate individului; am crezut de cuviinţă să-i prezint producţiile pentru a fi cunoscute şi catalogate drept ceea ce sunt; este absolut normal ca odată existente pe piaţă, ele să fie menţionate, nu de alta, dar ne pomenim mâine-poimâine că dăm peste ele prin vreun catalog;
- un corespondent mă întreabă dacă eBay nu are vreo vină în toată tărăşenia aceasta; ei bine, nu are. Răspunderea pentru orice listing aparţine în exclusivitate uitlizatorului, citiţi de aceea cu atenţie condiţiile de utilizare a serviciului, pe care ar fi trebuit să le citiţi atunci când v-aţi creat contul;
- un alt corespondent mă întreabă dacă nu ar trebui înştiinţaţi atât cei de la eBay, cât şi cumpărătorii pieselor produse de individ; sunteţi liberi să faceţi cum credeţi de cuviinţă, deoarece eu nu am contract nici cu eBay şi nici cu vreun utilizator al serviciului său. Am spus-o şi o repet: cine nu cască ochii, cască punga! Cine nu ştie carte, să înveţe! Probabil că mai devreme sau mai târziu, cumpărătorii actuali vor da cu capul de pragul de sus, se vor deştepta şi ori vor învăţa din propriile greşeli şi avânturi nestăpânite, ori vor încerca să dea de individ pentru a-şi recupera banii (dar atunci probabil va fi prea târziu, individul luându-şi alt ID sau schimbând inclusiv ţara de înregistrare).
- un al treilea corespondent mi-a scris că dacă ar fi fost în locul meu (!?! - pe-asta n-am înţeles-o!) ar fi anunţat poliţia; aşa..., şi? Cine vă opreşte?

Cauză şi efect

Cauza este aceasta:


Iar efectul este acesta:


Pentru că duminica este timpul perfect pentru dulcegării.
Acu' să nu vă gândiţi că am avut o contribuţie prea mare: am mai tras cu ochiu' la ce se-ntâmpla prin unele părţi ale locuinţei, apoi am... suspinat când s-a-ncins cuptorul, apoi...

Vă mai aduceţi aminte de ele?

Maşina de spălat Alba-Lux şi...

Maşina de cusut Ileana.

Prin anii '60 erau simboluri ale bunăstării harnicului om al muncii...  :)
Văzute recent pe eBay.

Nesemnalate, necatalogate

Uzualele "Mihai copil" sunt mărci comune, utilizate masiv la francare timp de mai bine de doi ani. Cele trei emisiuni constituie un excelent câmp de studiu dar, din păcate, nu li s-a acordat niciodată atenţia cuvenită.

Pentru a demonstra afirmaţia de mai sus, prezint în acest articol doar două varietăţi, întâlnite la două dintre valorile primei emisiuni (format mare, fără filigran).

Retuşul clişeelor la valoarea de 10 lei albastru

Marca de 10 lei prezintă un tipar în semitonuri, specific heliogravurii. De altfel, "Mihai copil" este şi prima emisiune de uzuale imprimată în ţară, la Fabrica de Timbre, la care s-a utilizat această tehnologie de imprimare.
Iată cum arată mărcile normale:

Detaliile de desen la un singur clişeu sunt acestea:

Sunt vizibile punctele de rastru, având o formă regulată, cu spaţiere constantă. Dar în cadrul tirajului aceleiaşi mărci am întâlnit exemplare cu diverse urme de retuş (nu am întâlnit varietatea decât la unicate obliterate). Faceţi click pe imagini pentru mărire.

La această marcă sunt vizibile urmele retuşului efectuat pe fondul din jurul valorii nominale din dreapta, precum şi încercarea de redesenare a cadrului vertical interior drept.

Încercarea de retuş afectează aproape tot fundalul din partea superioară, deasupra capului (marca are un colţ rupt, dar am păstrat-o pentru a avea material de studiu, lucru pe care îl recomand oricui, indiferent de cât de comună este piesa).

La această piesă retuşul din fundal se extinde în dreapta capului, iar cadrul exterior vertical drept pare redesenat, având chiar o dublare fină.

Acesta este probabil un prim stadiu al retuşului, vizibil mai slab pe fundalul efigiei, deasupra capului.

Un retuş mai bine vizibil. Şi la acest clişeu cred că s-a încercat redesenarea cadrului interior vertical drept.

Celor interesaţi le sugerez să verifice dacă această varietate se întâlneşte şi la marca cu filigran XI, precum şi la mărcile cu supratiparul "8 IUNIE 1930" (eu nu am întâlnit-o, dar mai am mărci de verificat).

Cilindri diferiţi la valoarea de 5 lei brun

Această valoare a avut, probabil, un tiraj foarte mare, făcând parte din cele mai utilizate nominale. Tipografic vorbind, o formă de tipar odată realizată, poate fi utilizată doar la imprimarea unui număr limitat de coli, înainte de a se uza şi a deveni inutilizabilă din punct de vedere al calităţii (prin manualele de tehnologie poligrafică există chiar şi norme de tiraj maxim admis). Tocmai din aceste cauze, cred că cilindrul utilizat la imprimarea mărcilor de 5 lei brun a fost regravat de mai multe ori. Iată cum arată tirajul normal, cu tiparul în semitonuri:


Ca detaliu, caracteristicile unui clişeu pe care îl consider normal se prezintă astfel:


Iată mai jos variante cu puncte de rastru foarte accentuate, care demonstrează regravarea cilindrului:


Am prezentat mai multe imagini pentru a demonstra că varietatea se repetă, nu este întâmplătoare.

Emisiunea are - ca orice emisiune de mărci uzuale - o sumedenie de varietăţi. Din păcate, deşi au trecut mai bine de 80 de ani de la punerea ei în circulaţie, aceste mărci nu beneficiază de atenţia care li s-ar cuveni. Chiar dacă sunt mărci comune, ieftine, nu înseamnă că nu se poate face un studiu frumos.

De aceea sunt eu supărat pe unii dintre colegii noştri de pasiune. Avem valori, pe care însă nu ştim să le preţuim cum se cuvine. Mai bine ne fabricăm piese ca să avem ce colecţiona, nu-i aşa?

© 2011, Max Peter. Preluarea sub orice formă a prezentului articol nu se poate face decât cu un acord prealabil.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Nuanţe pale


Piese pe bani mulţi

Marţea viitoare se desfăşoară licitaţia casei franceze Ceres Philatélie, unde este oferită colecţionarilor o gamă bogată de piese. M-am hotărât să prezint câteva piese deosebite în urma unui schimb de mail-uri cu un colecţionar mai tânăr, care mi-a solicitat să prezint astfel de piese şi din alte ţări. Eu n-aş avea nimic împotrivă, dar cred că numărul celor interesaţi nu ar fi deloc mare, din cel puţin două motive: primul, cred că numărăm pe degetele de la cele două mâini colecţionarii români cu puterea financiară care să le permită achiziţionarea unor astfel de piese. Al doilea motiv: cei interesaţi nu urmăresc bloguri, ci ştiu unde să caute pe internet piesele, asta dacă nu sunt anunţaţi în mod preferenţial de către firmele în cauză, ori dacă nu se suie repede într-un avion să dea fuga până acolo, dacă licitaţia se desfăşoară şi cu "floor" şi nu vor să apeleze la un agent.

Acest fragment de coală de 10 centime "Napoleon" dantelat a fost fabricat, probabil cu o anumită aproximare, de aceeaşi echipă de specialişti şi muncitori tipografi care a realizat şi mărcile noastre din emisiunea "Paris" (click pe imagine pentru mărire). Există multe elemente comune cu mărcile noastre: aşezarea în coală, crucea de ghidare de sub marca a 5-a de pe rândul inferior (care a servit la poziţionarea corectă a colii pe timpul dantelării), dar şi dantelura specifică în pieptene. Este foarte interesant defectul caracteristic al dantelurii verticale al ultimelor mărci din dreapta: pasul (care a fost orizontal, perforându-se câte un rând la fiecare bătaie) a făcut ca defectul să se repete identic la toate cele cinci mărci ale ultimei coloane, pe latura spre marginea de coală. Această piesă pleacă de la un preţ de 22.000 euro.

Pentru colecţionarii francezi şi cei de vechituri, dar şi pentru investitori, marca neemisă de 20 centime "Sage" este cunoscută. Casa franceză susţine că acest exemplar este cel mai frumos din cele cunoscute (nu o contrazic, nu sunt pe terenul meu). Piesa pleacă de la 30.000 euro.

Tot cu 30.000 euro pleacă şi acest bloc din Monaco, bloc format din două perechi orizontale cu punţi (iar cea inferioară şi cu milesime).

Danemarca, prima emisiune, 2 RBS albastru, primul tiraj. Este o marcă rară şi ca unicat obliterat. Neuzată, în această stare calitativă, dar şi în pereche este extrem de greu de procurat. Preţ de strigare: 8.000 euro.

Printre colecţionarii de mărci britanice, această piesă este vestită: eroarea OP-PC. Ea este inclusă chiar de cataloagele internaţionale generale. În ciuda descentrării, piesa pleacă de la 2.500 euro.

Iar o piesă dintr-o ţară nordică (click pe imagine pentru mărire), prima marcă din Norvegia în bloc de patru, pe scrisoare expediată din Stavanger la Hamburg (pe vremea aceea oraş-stat, el însuşi emitent de mărci poştale). Frumuseţea blocului, asociată cu claritatea ştampilelor şi starea bună de păstrare a scrisorii fac din această piesă una deosebit de atractivă. Preţ de plecare: 6.000 euro.

Este cu cântec?

Colecţionarii mai bătrâni probabil ştiu de piesele cu mărci din a doua emisiune circulate fraudulos, când la două birouri telegrafo-poştale s-au utilizat la francare mărci obliterate, dezlipite de pe corespondenţe mai vechi.
Am dat peste piesa din imaginea de mai jos, care m-a făcut să mă gândesc la acelaşi lucru.

Din păcate, piesa nu este decât pe un fragmeţel foarte mic, ce nu poate furniza mai multe informaţii decât marca însăşi. Ce mi-a atras atenţia este suprapunerea ştampilei ROMAN MOLDOVA peste o altă ştampilă, aplicată mai slab, care nu pare a fi tot Roman (parcă aş distinge Galaţi, 6/8). Este foarte posibil ca ştampila de Roman (8/8) să nu fie decât ştampila de sosire a unei corespondenţe expediate de la Galaţi la Roman.
Oricum, este o piesă interesantă.

Din Basarabia

O licitaţie desfăşurată astăzi a prezentat, printre multe piese adresate în principal colecţionarilor care nu dispun de prea multe fonduri, şi două piese din Basarabia.

Prima piesă este un întreg poştal cu francatură suplimentară, expediat recomandat din Hotin la Viniţa (actualmente în Ucraina), în ianuarie 1908. Deşi nu este o localitate mică, piesele provenind din Hotin sunt relativ rare.
A doua piesă este din 1913, fiind expediată din Briceani în Germania. Ştampilele sunt foarte clare.

Piesele provenind din Basarabia sunt mai rare decât mă aşteptam acum vreo zece ani, când m-am hotărât să le urmăresc. Iar piesele din perioada clasică pot spune că sunt adevărate rarităţi.

vineri, 24 iunie 2011

Veche reclamă italiană

Unii negustori italieni îşi făceau, pe vremuri, reclamă folosindu-se de... poşta română.

În imagine puteţi vedea reclama unei drogherii din Milano, de pe la începutul secolului trecut. Pe faţa ilustratei se vede şi imaginea unei mărci (a cărei reproducere este puţin nefericită prin exactitate) ce s-ar vrea o "Cifra în 4 colţuri". Oricum, ideea şi intenţia contează...