Aveam de gând să vă povestesc câte ceva despre catalog zilele acestea, dar am tot amânat-o pentru că am impresia că oricum toată lumea este interesată acum alte lucruri, mai arzătoare.
Dar cele două idei amintite în titlu tot aş vrea să vi le spun, ca să nu le uit (mi-e lene să notez toată ziua în agendă, dacă le scriu aici ştiu unde să le regăsesc :D ).
În prefaţa fiecărui volum am intenţia să fac precizări referitoare la câteva lucruri:
- unu: care anume piese din cuprinsul volumului respectiv ar putea face obiectul unei clasări ca obiecte de patrimoniu (aş vrea să văd cine m-ar putea contrazice); nu de alta, dar normele acelea emise de cei de la Cultură sunt un adevărat dezastru (am mai spus-o eu); aşa ar avea un ghid şi stimabilii care lucrează la stat pe felia asta şi n-ar mai putea povesti tot felul de giumbuşlucuri; oricum, această problemă am de gând să o discut înainte şi cu un jurist;
- doi: catalog fără preţuri nu se poate; aşa că devine automat un instrument utilizat nu numai de colecţionari, ci şi de negustori; iar pentru aceştia poate că n-ar fi rău să le pun în faţă în ce condiţii se poate face comercializarea mărcilor poştale în România (după legea din România, nu după urechea nu ştiu cui).
S-ar putea ca aceste două lucruri să-i scutească pe mulţi de necazuri.
Tare m-ar interesa ce părere aveţi de treaba asta.
Parerea mea este ca un catalog poate fi considerat util doar daca aduce lucruri si informatii noi fata de cele precedente. Asta daca se doreste o expunere de la mare in sus. Exemplul doi mi se pare clar necesar. Scutesti negustorul de cautare de informatii si ajuti cumparatorul la capitolul atentie si analiza. Spor!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos pentru opinie, Ciprian!
ȘtergereStimabile,
RăspundețiȘtergereCu prima parte cred ca nu are rost sa te obosesti. In statul de drept in care ne aflam stramb, nu o sa vezi cat ii hauuu vreo lege care sa protejeze colectiile si colectionarii. Daca ei in 23 de ani de asa zisa democratie nu au fost in stare sa emita normativele si s-au multumit doar sa preia legile ceausiste schimband numa cateva elemente nesemnificative, cum crezi ca va tine vreunu cont de ce vei scrie tu acolo?!? Mai rau. Oameni de bine, vor lua de bun ce vei spune si se vor trezi cu probleme. Cu partea a doua, sunt de acord. Baga tata cotatii dupa principii moderne, nu dupa ureche cum fiecare face acum. 7 cataloage (care se ghideaza dupa informatori si mai putin din piata), 5 liste de negustori (la care fiecare trage spuza pe turta), toate au aiurit si bulversat piata de nu mai intelege nimeni care e realitatea. Dar atentie. Raporteaza unitatea de evaluare la ceva ce nu are salturi si scaderi semnificative, dupa cum bate vantul politichiei sau mai stiu eu al carei crize inchipuite. Aici te las sa-ti bati capu singur. In fond este munca ta. Mult succes.
Cei de prin unele instituţii vor avea nevoie de aşa ceva (s-ar putea ca în curând să fie obligaţi să facă şcolarizare de specialitate). Aşa că nu cred că ar strica.
ȘtergereDar de crezi că m-ar interesa foarte mult ce spun "businessman"-ii? Eu ştiu ce-mi poate pielea şi nu cred că în viitorul apropiat ar putea să facă cineva ceva mai bun, mai detaliat şi mai la obiect decât mine. Se va autopromova, pentru că încă nu s-a născut catalogul care să ofere atâta informaţie.
În fiecare zi am zeci de accesări de pagini cate aterizează la mine de pe nenea Gogu, căutând "catalogul" sau "lista de preţuri" etc. E clar că piaţa are nevoie de aşa ceva. Numai că nu va fi "moca". Dar asta-i altă mâncare de peşte. Filatelia se face cu bani. Cine vrea ieftin, să se ducă la Romfilatelia (dacă vor mai scoate şi ăia ceva).
Dacă Michel-ul este 50 de euro volumul (şi e ceva cam depăşit din cauza lipsei informaţiilor adecvate sau a celor greşite), cam cât crezi că ar costa ceva care este chiar peste volumele lui Heimbüchler? (Şi acelea nu fac "decât" vreo trei sute şi ceva de euro!).
Dragul meu,
ȘtergereNu contest faptul ca esti cel mai bun. Eu incerc sa-ti explic ca in mediul toxic in care ne aflam, nu este bine la sanatate sa te implici atat de mult. De fapt, sunt atat de putini cei care apreciaza, ca-i poti numara pe blog. Cat despre pretul de vanzare al lucrarii, cu cat este mai mare cu atat numarul celor interesati este direct proportional. C'est la vie!
P.S. la scolarizarea de specialitate.
ȘtergereAi uitat cati "experti filatelici" nominalizati de Ministerul Culturii avem? Nu vorbesc de cei care au fost recunoscuti de organismele internationale dar de ale noastre NU. Au facut vreo scoala? Pur si simplu, daca au terminat Facultatea de Istorie si au luat masterul cu o lucrare plina de nimic sau fragmente preluate de la altii si au fost propusi de sefii lor (deoarece in schema era necesar un expert pe profil), au devenit experti peste noapte cu parafa si timbru sec. Ai vazut vreun studiu adevarat publicat de ei in ultimii 10 - 15 ani? Mai ales ca unii chiar beneficiaza de intrare gratuita (prin locul de munca) la izvoarele informationale. Nu dau nume, dar au fost doi, unu s-a dus saracu, care au tandalit ani buni prin Muzeul National Filatelic si Conservatorul Postal si nu au produs nici macar o fituica cu vreun studiu de care sa ne putem folosi si noi. Poate au facut ceva numai la nivel de institutie, secretizat, dar pentru medai nationala sau internationala, nu s-a vazut nimic. Tu care mananci pe paine filatelia de zeci de ani, care scri si impartasesti studii relevante, care contribui la ridicarea standardului filateliei romanesti prin tot ceea ce faci, esti ignorat si un neica nimeni in fata autoritatilor. Aceasta este scara valorilor in Romania. Smecherii stau in fata, adevaratii experti nu se pot afirma de prea multii ciulini care au supt cat au putut de la maica ignoranta.
Problema este că n-am de gând să mă îmbogăţesc, dar nici să-mi bat joc de munca mea de foarte mulţi ani. Şi nu este vorba numai de investiţia în timp, pentru a avea un fond de studiu cât de cât viabil am investit şi o grămadă de bani în stocuri. Probabil că nu îi voi mai recupera. Dar nu asta ar fi problema, atâta timp cât eu însumi sunt mulţumit de rezultatele propriei munci.
ȘtergereFaţă de ceea ce există pe piaţă, nici nu-mi fac probleme că o astfel de lucrare nu ar fi cerută.
Chestia cu şcolarizarea este altă brânză. Deocamdată nu vreau să o detaliez, lucrez la un proiect pe care vreau să-l ţin pentru mine până prinde contur.
Cealaltă problemă, a experţilor, mă depăşeşte. Nu vreau să discut persoane pentru că nu-mi place. Prefer să discut principii. Până la urmă totul este relativ şi cu experţii, atunci când există un termen de comparaţie (am văzut de pildă în lista oficială că există înscris un expert din Galaţi, de al cărui nume n-am auzit în viaţa mea, deşi mă învârt printre colecţionari de peste 40 de ani; tare sunt curios ce ar face acest domn dacă i s-ar pune în faţă câteva clasice amestecate cu falsuri).
Chiar mă gândeam acum câteva luni că nu m-ar împiedica nimeni să mă duc la Cultură să cer statutul de expert, dar pur şi simplu nu ştiu la ce mi-ar folosi. Cu o simplă patalama nu devin nici mai deştept, nici mai înţelept, tot ăla rămân.
Altii, pe care ii si cunosti, au facut avere cu patalamaua aia. Si nu le-a trebuit prea multa minte.
ȘtergereSă fii în acelaşi timp şi arbitru, şi jucător, este total aiurea (nici nu ştiu dacă nu generează un conflict de interese).
ȘtergereDacă eşti evaluator, nu mai poţi să faci şi latura cealaltă. Cam ţine de etică.
Ştiu, o să-mi spui că trăim într-o junglă.
Eu prefer să stau pe margine.
Sunt incepator in ale filateliei - si mai bine spus ma pasioaneaza doar o mica "felie": locale, ocupatii, fiscale.
RăspundețiȘtergerePentru prima problema: cred ca va faceti prea multe probleme. Cei de la Directiile de Culte, Cultura isi vor urma inflexibil legea - si acolo sunt niste criterii absolut idioate.
Pentru punctul doi: cred ca e mai important sa afle "institutiili statului" ca e posibil sa se comercializeze LEGAL marci postale sau piese numismatice. Poate nu m-am exprimat prea clar: nu "negustorii" (cam peiorativ dpdv personal, dar e alegerea Dvs.) sunt deocamdata in culpa, cat mai ales reprezentantii statului care in foarte multe cazuri actioneaza dupa ureche. Si asta e cea mai eleganta formulare...
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural mobil (modificatp şi republicată - M.Of. nr. 828/2008) glăsuieşte, la articolul 35 alin. 1 cam aşa:
Ștergere"Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi."
Nu prea ştiu a cui e culpa. Cel puţin până când este legea asta în vigoare. Poate că un exemplu ar fi binevenit.
Dar ce catalog vreti sa faceti?Cu timbre romanesti?
RăspundețiȘtergereExact.
ȘtergereInteresant dar parca exista unul,nu?Sau vreti ceva mai detaliat adica specializat,nu doar prezentari generale!?
RăspundețiȘtergereUltimul catalog românesc mai de Doamne-ajută a fost scos în 1984. Mai sunt nişte "tentative" pe piaţă, dar pe care eu nu prea le pot denumi cataloage.
Ștergere