Când văd câte o piesă românească la cineva, am obiceiul să verific şi restul ofertelor respectivului, pentru a vedea dacă nu cumva desface vreo colecţie. Am remarcat imediat că vânzătorul avea în oferte piese de tot felul, cu preţuri de plecare diferite, determinate în funcţie de cotele mărcilor respective.
M-a mirat faptul că piesa ilustrată fusese pusă la vânzare cu un preţ iniţial derizoriu. Varietatea a fost vândută în final cu 24 dolari. Suma nu este colosală (poate că ar fi meritat ceva mai mult piesa, deoarece este destul de rară), dar am încercat să înţeleg criteriul pe baza căruia acest vânzător şi-a stabilit preţurile de plecare.
Tot răsfoindu-i piesele, mi-a picat fisa.
Colecţionarul nostru era clar că se pricepe mult mai bine la mărcile americane decât la cele din alte ţări. El a făcut o confuzie care m-a făcut să zâmbesc (şi cred că aceasta este explicaţia preţului mic de plecare pentru piesa în cauză). Colile mărcilor americane (pentru o perioadă însemnată de timp) se debitau în sferturi sau jumătăţi (pur şi simpli prin tăierea colilor cu ghilotina de hârtie), urmând apoi dantelarea. Din această cauză, sunt relativ frecvente mărcile cu o latură nedantelată. Colecţionarul american a crezut că ceea ce s-a întâmplat cu mărcile lor, s-a întâmplat şi în alte ţări. Concluzia: FAIL! :D
Până la urmă, tot răul a fost spre bine. Mă întreb dacă şi-a dat seama cum a reuşit să obţină 24 de dolari pe o marcă cu o cotă mult mai mică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu