Preţuri bune pentru coli mici moderne

Am selectat câteva loturi de coli mici româneşti din anii '40 care au fost vândute recent pe eBay cu nişte rezultate la care nu m-am prea aşteptat. Fără să o mai lungesc, le prezint mai jos) puteţi face click pe imagini pentru mărire).

Un set de coli mici din emisiunea OSP din 1946 a fost vândut cu 114 dolari (19 biduri), în ciuda faptului că la poşta aeriană nu era decât una din cele două variante, dar şi a faptului că ele nu sunt cotate de Michel. Nu îmi aduc aminte ca vreun român să fi vândut recent un astfel de set la un preţ apropiat (nu am menţionat, toate loturile au aparţinut unui străin).

CGM-ul din 1947 (trei blocuri), cel din 1948 (un bloc), plus trei tripticuri de la Expoziţia Universală Bruxelles din 1958 (fără tête-bêche-uri), toate constituind un singur lot, au fost vândute pentru 272 dolari (35 biduri). Niciuna dintre colile mici nu este cotată de Michel.

Cele două coli mici de la poşta aeriană din seria Jocurile balcnaice 1948 au fost vândute cu 242 dolari, după 25 de biduri. Michelul cotează numai blocul de patru.

Cel mai disputat lot a fost acesta: trei coli mici ale poştei aeriene de la emisiunea ARLUS din 1948. El a fost vândut cu 551 dolari, după 36 biduri. Este singura coală mică cotată de Michel dintre cele enumerate (şi este şi cea mai rară, datorită tirajului mai mic şi a numărului şi mai mic de coli nesparte păstrate).

Se impun câteva observaţii, tocmai pentru a nu cauza vreo stare de transă românilor care posedă astfel de coli mici. Chiar dacă ele au fost vândute cu aceste preţuri de un american (pare-mi-se), asta nu înseamnă că acestea sunt preţurile pieţei. După mulţi ani de analiză a rezultatelor obţinute prin licitaţiile online, dar şi ale celor de tip "floor", am ajuns la concluzia că nivelul preţurilor obţinute depinde într-o măsură destul de însemnată de vânzător, adică de piaţa pe care şi-o construieşte fiecare. Nu ştiu dacă aţi observat vreodată că piese echivalente oferite de vânzători diferiţi obţin aproape întotdeauna preţuri diferite. Iar aceste diferenţe pot ajunge uneori chiar şi până la 50% din totaluri!

Mai este un element: vânzătorul acestor piese a ştiut să-şi atragă clienţii cu preţuri de plecare mici. Este un risc, dar nu şi pentru piesele bune, care îşi găsesc întotdeauna clienţi. Ce am observat este că vânzătorii care apelează mai frecvent la această modalitate de comercializare şi care ocolesc sistemul magazinelor cu preţuri de tip "BuyItNow" obţin mai întotdeauna preţuri mai bune decât cei din urmă. Care nu au făcut altceva decât să-şi mute "taraba" din târgul de vechituri pe vreun portal online şi care nu realizează altceva decât să mănânce timpul vizitatorilor cu piese expuse şi re-expuse de 'jde ori (dar care nu uită să se vaite oricând au ocazia că taxele sunt mari şi clienţii se găsesc greu - mă rog, treabă de optică, unii ar zice din pricină de tehnici de vânzare proaste).

Vă puteţi abona la postări şi prin email

De dimineaţă am primit un mail de la un cunoscut, care a primit şi el, la rândul lui, un mail de la la un cititor care întreba cum se poate face abonarea prin mail la articolele publicate pe blog.
Ştiam că am gadgetul respectiv, numai că Blogger a făcut destul de multe modificări ale CMS-ului (multe care nu se văd şi care ţin de funcţionalitatea din fundal), iar unele gadgeturi nu mai funcţionau.
Am reintrodus gadgetul pentru abonarea prin email la articolele publicate, îl găsiţi în coloana din dreapta. Introduceţi adresa voastră de mail în caseta de abonare, apăsaţi butonul "Subscribe" şi gata, sunteţi abonaţi.

Cititorul care a semnalat această problemă a apelat la altcineva şi nu la mine, bănuiesc că nu a ştiut cum să îmi vizioneze profilul (timbrul galben din coloana din dreapta, mai jos). Puteţi face click pe el şi veţi avea acces la profilul meu de pe Blogger.
Dacă doriţi să-mi scrieţi, o puteţi face la adresa maxpeter.stampnews(at)gmail.com.

Un fals care poate păcăli neiniţiaţii

L-am văzut mai devreme pe Delcampe. Aveţi detalii în captura de ecran de mai jos (click pentru mărire).

Ca să puteţi vedea mai bine piesa, dar şi să o puteţi compara cu o marcă originală, vă pun la dispoziţie imaginea mărită a falsului, iar sub el e originalul.

Falsul nu are niciunul dintre microsemnele vreunui tip al blocului de report, are în schimb o ştampilă care nu există în realitate (ea mi-a atras atenţia prima dată).

O varietate din perioada RPR

Nu ştiam că există aşa ceva (dar nici nu excludeam posibilitatea, perioada fiind caracterizată de multe astfel de minuni).

Este vorba de marca de 1 leu brun din 1958 (Spartachiada tineretului) supratipărită în anul următor cu ocazia Jocurilor balcanice. Din cauza unui pliu al colii, supratiparul argintiu a fost parţial aplicat pe spatele mărcii.
Varietatea a fost oferită la o licitaţie franceză de acum aproape trei săptămâni, pentru un preţ de strigare de 75 euro.

Trei zboruri despre care nu am ştiut

Nu sunt un specialist în poştă aeriană, în ciuda faptului că am încercat să mai adun câteva piese şi francaturi care mi s-au părut mai interesante.În ceea ce priveşte literatura de specialitate, m-am bazat întotdeauna pe materialele şi studiile publicate de alţi colecţionari.
La una din licitaţiile casei australiene Phoenix desfăşurate în această lună (pe 7 iunie) am dat însă peste trei piese româneşti de care habar n-am avut că există. Nici nu aveam vreo pretenţie însă. La licitaţia în cauză a fost desfăcută o colecţie de aerofilatelie cunoscută pe continentul australian (dar care mie nu mi-a spus nimic după nume, nefiind un specialist în domeniu).

Prima piesă este datată aprilie 1931, constituind o scrisoare simplă, para avion, expediată spre New South Wales. Plicul are o francatură de 25,50 lei (15,50 lei, plus taxa par avion de 10 lei), având pe faţă menţiunea manuscrisă "Per Romanian and Australian air mail". Pe verso plicul poartă ştampile de tranzit din Turcia şi Egipt.
Plicul a avut un preţ de strigare de 380 dolari australieni.

A doua piesă este datată ianuarie 1939, având o francatură mai "grea".

Plicul a fost expediat recomandat par avion din Bucureşti către Canberra. Conform descrierii făcute de vânzător (care se pare că a fost în temă la acest subiect), francatura de 464 lei a reprezentat tariful UPU de 33 lei (pentru o trimitere cuprinsă între 60 şi 80 grame, plus sprataxa de poştă aeriană de câte 106 lei pentru fiecare 20 grame x 4, plus taxa de recomandare de 12 lei, ceea ce ar fi însumat 469 lei (plicul are o francare insuficientă de 5 lei, care nu a fost însă taxată). Pe verso, plicul are ştampile aplicate la Atena, Sidney şi Canberra. Piesa a fost oferită cu un preţ de minimum 300 dolari australieni, fiind considerată una rară pentru perioada interbelică în ceea ce priveşte originea.

A treia piesă a fost expediată în martie 1940 în regim de recomandată par avion, de la Timişoara la Sidney. Francatura de 133 lei reprezintă tariful UPU de 12 lei pentru o scrisoare externă, plus suprataxa aeriană de 109 lei pentru prima treaptă de greutate de 20 grame, plus 12 lei taxa de recomandare. Pe verso plicul poartă ştampile din Atena, Mosman (NSW) şi Sidney, constituind o piesă foarte rară ca destinaţie pentru poştele aeriene expediate din Timişoara. Plicul poartă şi semnele cenzurii australiene. El a fost oferit la un preţ de strigare de 380 dolari australieni.

Capete de bour la o casă de licitaţii franceză

La licitaţia casei Roumet din 4 iunie a.c. (de fapt cred că a fost ofertă la preţuri fixe de genul "primul sosit - primul servit") au fost oferite mai multe piese clasice româneşti, printre care şi două exemplare din prima emisiune Cap de bour, un 54 parale obliterat şi unul de 108 parale neuzat. Ambele au defecte, nesituându-se printre piesele de top.

Unicatul obliterat de 54 parale poartă o ştampilă JASSY MOLDOVA 12/8 albastră, având un aspect frumos. El a fost însă oferit la numai 500 de euro (să nu mai îmi spună cineva că prima emisiune este inaccesibilă).

Marca de 108 parale are mai multe defecte, dar în ciuda acestui lucru, Roumet a stabilit un preţ de 33.500 euro (în opinia mea fiind exagerat de ridicat, char dacă piesa are o "faţă" foarte frumoasă). Este posibil ca preţul foarte ridicat să fi fost impus de proprietarul piesei.

Duzina de cuvinte: un arc peste timp

Vremuri tulburi şi ciocnirea dintre civilizaţii: aşa ajunge la noi, ca un tremur, trecutul unui mare popor, momentele de la îngemănarea secolelor XIX şi XX. Cui i-a plăcut istoria nu poate să nu-şi aducă aminte de "răscoala boxerilor". A fost un amestec de nemulţumiri, un strigăt al sărăciei şi o mişcare de protest la adresa civilizaţiei occidentale, dar şi a misionarilor şi a creştinilor, fie ei chiar şi chinezi.
De când mă ştiu istoria m-a pasionat, cărţile m-au ajutat să fac trecerile printre veacuri, să-i urc pe trepte. Aşa am ajuns şi la strânsul vechilor misive, peticele de hârtie acoperite cu scris mărunt cu cerneală sau creion umblate prin cine ştie ce colţ de lume.
De data aceasta, ochii mi-au căzut pe o carte poştală trimisă acasă de un român aflat tocmai în China frământată încă de urmările evenimentelor petrecute cu doar doi ani înainte.

Era un român, un regăţean din Turnu Măgurele, care apucase drumul Orientului poate din datoria faţă de o breaslă, sau poate din dragoste pentru o creolă, nu vom afla. A fost cu siguranţă însă un suflet plin de aventură, care nu s-a ferit să facă acea breşă în neştiinţă, avid de cunoaşterea lumii largi. El n-a făcut grevă la scris, păstrându-se, iată, rândurile trimise celor dragi.

"Dragii mei,
Vă trimit câteva rânduri ca să ştiţi că sunt bine şi că mi-e tare dor de voi.
Pe aici timpurile sunt cam turburi (sic!) - probail că a-ţi şi auzit despre asta (sic!) - aşa că voi căuta să plec cât mai repede spre Singapore.
Vaporul trebuie să-l iau de la Şanghai şi călătoria cu trenul este şi ea în sine o aventură (...)".

Cred că multe lucruri interesante i-au văzut ochii. Chiar admiţând pericolul călătoriei şi al vremurilor "turburi", parcă îl invidiez puţin.
E ceva greşit în asta? Cred că nu. Îmi aduc aminte însă de lecţia de istorie din şcoala primară, când profesoara ne-a scris cu cretă  albă pe tabla proaspăt ştearsă: Răscoala boxerilor. A urmat apoi povestea teribilelor vremuri.

Dacă vreţi să citiţi şi alte duzini de cuvinte, le găsiţi la psi, dar şi la Sonia, Călin, Dana Lalici, Scorpio, Alma Nahe, Carmen Pricop, anacondele, Dictatura Justiţiei.

Cum se poate minţi fără nici cea mai mică apăsare!...

Vă las să vă delectaţi cu captura de ecran (click pe imagine pentru mărire). Evident, prostioara aceea este un fals. Unde o fi găsit vânzătorul nostru cota aia de 200 de euro în Michel? (sau m-am prostit şi eu şi nu mai ştiu să caut?).

Fără cuvinte, ce mai... Este ID-ul Tangerhompre de pe Delcampe.

2000...

Aşa îmi arată contoarul panoului de administrare. Nu credeam că voi avea răbdare să ajung până aici. După fix doi ani şi jumătate, iată că am ajuns, mă mir şi eu...   :D
Las timbrele deoparte şi vă ofer câteva instantanee tuturor celor care mă vizitaţi!

Nu ştiu câtora le mai spun ceva aceste nume

Erau anii '60, iar numele României începuse să se rostească în străinătate şi datorită prof. dr. Ana Aslan şi a Institutului Parhon. Nu ştiu câtora le mai spun ceva aceste nume, dar din Peninsula Arabică nu plecau în lume prea multe corepsondenţe, mai ales spre sud-estul Europei.
Am văzut întâmplător plicurile din imaginile de mai jos pe un portal de licitaţii online. Sunt mult mai "recente" decât subiectele pe care le abordez de obicei, dar nu m-am putut abţine.
Lăsaţi să vă "bântuie" un gând bun pentru cei care ne-au dus faima în lume.

Falsuri oferite pe Delcampe

N-am mai pomenit cam de multicel vânzătorii de falsuri şi făcături de pe Delcampe, şi ar trebui să corectez acest lucru, nu-i aşa?
Ieri seară am găsit câteva "minuni" pe care le-am selectat pentru a vi le prezenta cu scop didactic, dar şi pentru a vă preveni şi atenţiona să nu aruncaţi banii pe aşa ceva.

Acest tip de fals îmi aduc aminte că l-am mai prezentat într-un articol mai vechi (îmi aduc aminte că era un bloc de patru). În fine, falsul intenţionează să imite marca de 30 parale din 1862, dar este uşor de recunoscut după o caracteristică primară care sare în ochi: culoarea. La marca originală, la absolut niciun tiraj nu s-a folosit la imprimare cerneală cu această nuanţă, ultramarin spre albastru-violet lăptos. O comparaţie sumară cu o marcă originală este suficientă pentru a identifica falsul (există diferenţe mari atât la vultur, la capul de bour şi la goarnă, cât şi la inscripţii.
Acest fals a fost oferit de către ID-ul Caj.

Alt fals de calitate inferioară, uşor de recunoscut după haşurile efigiei total diferite faţă de marca originală, dar şi după forma literelor din inscripţii. De fapt, primul element care atrage imediat atenţia este ştampila: poşta română nu a utilizat NICIODATĂ o ştampilă formată din puncte. Falsul a fost oferit de către ID-ul Romanow2002.

Să rămânem la emisiunea Cuza şi să examinăm puţin lotul din imaginea de mai sus (click pentru mărire). La acest lot ne întâlnim cu trei situaţii: mărci originale, o marcă originală cu o ştampilă contrafăcută şi respectiv o marcă falsă cu ştampilă tot falsă, în mod evident.
Pe primul rând, ultima marcă are o ştampilă formată din linii paralele. O asemenea ştampilă nu a fost utilizată niciodată de poşta română (şi pentru că această marcă a avut numai utilizare internă în Principate, ştampila nu poate fi aplicată în străinătate). Aceasta este marca originală, cu ştampilă falsificată (se întâlnesc relativ des astfel de piese la marca de 20 parale din 1865).
Pe al doilea rând, a treia marcă sare în evidenţă prin două elemente: culoarea tiparului, de un roşu puţin cam aprins faţă de roşul-roz al mărcilor normale, respectiv ştampila din puncte. Este acelaşi lucru pe care l-am menţionat mai sus la marca de 2 parale, o astfel de ştampilă oficială nu a existat niciodată. Aceasta ste marca falsă cu ştampilă falsă. Restul mărcilor par a fi originale.
Pentru acest lot nu mai menţionez ID-ul ofertantului, deoarece cred că cele două piese i-au scăpat fără intenţie şi din lipsa cunoştinţelor necesare.

Ultima piesă este un fals integral al mărcii de 50 bani Carol cu barbă, impresiune defectuoasă. Primul element care sare imediat în ochi este ştampila. Ştampilele cu inscripţia MOLDOVA fuseseră demult scoase din serviciu când au fost imprimate mărcile de 50 bani "barbă", aşa că nu mai puteau apare pe aceste mărci. Apoi mai este problema aspectului (cine a studiat multe mărci obliterate realizează imediat aspectul diferit al ştampilei faţă de una aplictă normal (nu neapărat pe această marcă, ci pe orice marcă litografiată), culoarea tuşului şi modul cum acesta a aderat la hârtie parcă ar indica o cerneală bazată pe anilină (de producţie modernă) şi nu pe negru de fum, aşa cum erau cele clasice. Data ştampilei este şi ea una "imposibilă", având în vedere perioada de circulaţie extrem de scurtă a mărcii de 50 bani (consultaţi cataloagele). Apoi apar o serie de neconcordanţe ale microsemnelor din desenul mărcii, care trădează falsul.
Piesa a fost oferită de ID-ul Fcosantiago.
Probabil că şi aceste piese, şi ID-urile nominalizate ar trebui urmărite de către amatorii de marcă veche, pentru a preveni o potenţială "ţeapă" dată de aceşti indivizi.

Software: este disponibilă versiunea 22 a browserului Firefox de la Mozilla

Începând de ieri, utilizatorii browserului Mozilla Firefox pot face upgrade sau pot descărca versiunea 22.

Sunt aduse mai multe îmbunătăţiri, descrise pentru cei curioşi pe pagina gazdă.
Noua versiune este valabilă pentru toate cele trei sisteme de operare tradiţionale (Windows, Linux şi Mac OS X). Cei care îl au deja instalat, pot apela comanda Help > About, iar noua versiune se va descărca automat.

Nişte specialişti au descoperit eroarea românească

Frunzăresc astăzi licitaţiile "mari" de pe principalele portaluri (le aveţi în listele de linkuri din dreapta), pentru a vedea ce se mai oferă şi ce s-a mai descoperit în materie de comerţ filatelic.
Fără să vrei, mai dai şi peste prostiile urcate pe web de "specialişti" care te umplu de respect pentru cunoştinţele lor (click pe imagine pentru mărire).

Adică o amărâtă de pereche decupată dintr-un ştraif de benzi de ziare este considerată drept "nedantelata" care, iată, este într-adevăr înscrisă în Michel. Numai că pentru cititorul neexperimentat această menţiune dezinformează, deoarece nedantelata de la 1 ban "Tipografiate" se poate confunda foarte uşor de un neiniţiat cu marca fixă decupată din banda pentru ziare. Dar aceasta din urmă are o cu totul altă hârtie (e cu scame şi e mult mai groasă).
Pe de o parte, greşeala este cauzată de incomptenţa unui redactor al catalogului Michel, pe care nu l-a dus capul să facă o trimitere la obiect. Pe de altă parte este vorba de ignoranţa angajatului sau colaboratorului casei de licitaţie.
Când găseşti o asemenea eroare la o licitaţie "mare", îţi faci repede părerea potrivită asupra pregătirii "specialiştilor".
De aici învaţă fiecare ce vrea.

Preţuri bune pentru clasice

Două piese clasice româneşti mi-au atras atenţia prin preţurile obţinute în licitaţiile de pe eBay. Ele se ridică peste media tranzacţiilor obişnuite, chiar dacă sumele nu sunt nemaipomenite. Dar parcă meritau semnalate pe "moleşeala" care a cuprins mediul online în ultimele săptămâni (ştiu, îmi veţi spune că este perioada concediilor, dar pasionaţii nu iau concediu niciodată!).

Prima piesă este un unicat de 80 parale din a doua emisiune pe hârtie alb-gălbuie. Marca mai este încă lipită pe un mic fragment de hârtie albăstruie, care îi dă un aspect oarecum cenuşiu (datorită hârtiei foarte subţiri, semitransparente, pe care este imprimattă marca).

Marca face parte dintr-un tiraj intermediar, care păstrează însă microsemnele clişeului, vizibile foarte bine (de altfel, acesta a fost şi unul din motivele care m-au determinat să semnalez piesa, mai aveţi încă un exemplar la dispoziţie pentru a face comparaţii, atunci când aveţi nevoie). Marca poartă pe verso poansonul expertului german Heimbüchler. Piesa a fost vândută cu 285 dolari (după 14 biduri).

A doua piesă este un bloc de zece mărci de 2 parale pe hârtie subţire, Carol cu favoriţi, tirajul din 1867. Când am văzut blocul am recunoscut rapid tipurile 1 de report (după cadrul vertical stând cu cele două întreruperi caracteristice, click pe imagine pentru mărire) şi m-am gândit că poate prezintă vreo pereche cu orânduire neobişnuită din "anexă" (formată, la această planşă, din ultimele două coloane din marginea dreaptă de coală). Dar n-a fost să fie (mai sunt încă unele necunoscute legate de tipurile care compun anexa). Mărcile sunt tipurile 1-2-3-1-2/4-5-6-4-5. Blocul are caracteristice distanţele mai mici dintre clişeele de pe acelaşi rând între blocul de report proriu-zis şi anexă (adică între coloanele 3 şi 4).
Un asemenea bloc apare destul de rar pe eBay. Cu toate acestea el a fost vândut cu (numai) 216 dolari (după 37 biduri), o sumă care mi se pare extrem de convenabilă, mai ales că mărcile nu au şarnieră, din câte s-a putut vedea din ilustraţia postată de vânzător.

Emisiunea Paris, blocuri obliterate

Cele două piese din imaginile de mai jos au fost recent vândute pe un portal de licitaţii online, blocul de 1½ bani cu 146 dolari (7 biduri), iar cel de 3 bani cu 183 dolari (8 biduri). În opinia mea piesele fac cu siguranţă aceşti bani (dacă nu cumva au fost vândute chiar prea ieftin).

De fapt nu pentru preţuri m-am hotărât să vă prezint piesele, ci pentru a putea face singuri verificări asupra dantelurii în pieptene, cu ajutorul matriţei pe care v-am pus-o mai demult la dispoziţie. Vă puteţi convinge singuri cum matriţa se repetă aproape în formă identică la fiecare marcă în parte. Cu această  ocazie vă puteţi forma şi deprinderi în ceea ce priveşte recunoaşterea caracteristicilor de desen la efigia mărcilor din emisiunea Paris, care vă poate fi de ajutor la identificarea falsurilor (microsemnele efigiei sunt comune pentru toate valorile emisiunii).

O "filatelică" de toată frumuseţea

Am văzut piesa pe eBay, dar n-am fost atent şi la conţinutul mesajului de pe verso. Abia astăzi, scotocind prin imaginile salvate, am văzut antetul (click pe imagini pentru mărire).

Practic este un imprimat extern expediat în decembrie 1922, prin care o firmă de comerţ filatelic din Bacău îi solicită unei reviste filatelice germane să-i publice un anunţ de publicitate.
De data aceasta este rândul Bacăului să fie trecut pe lista gazdelor unor firme filatelice din perioada interbelică.

O varietate nebăgată în seamă

Priviţi cu atenţie blocul din imaginea de mai jos şi încercaţi să vă spuneţi singuri ce varietate prezintă (în afara perechilor nedantelate vertical la mijloc).

Blocul a fost recent vândut pe un portal online, fără ca varietatea să fie semnalată.
Despre ce este vorba? Despre poziţia relativă şi despre spaţiul total atipic al clişeelor de pe cele două rânduri.
Timbrele de asistenţă socială puse în circulaţie imediat după război (drept continuatoarele vechiului timbru de ajutor) au avut o circulaţie extrem de bogată. Valorile mici (10 şi 25 bani) au avut utilizare obligatorie pe o parte din corespondenţele poştale interne, iar restul valorilor au avut circulaţie fiscală (dar benevol şi poştală, aşa cum s-a întâmplat nu prea rar cu valoarea de 50 bani roşu). Toate valorile au avut tiraje imense pentru perioada respectivă (eu, unul, evaluez tirajele la zeci de milioane de exemplare din fiecare valoare mică şi mijlocie). Mai mult decât sigur, necesarul de consum nu a fost acoperit odată, ci în numeroase tranşe succesive, care au fost imprimate cu o serie de planşe refăcute de mai multe ori (mai ales pentru valorile mici, utilizate mai des). Există tipuri diferite de clişeu, precum şi planşe confecţionate în mod diferit.
Piesa din imaginea de mai sus indică în mod clar o "zonă" de îmbinare dintre două clişee diferite de zinc, datorită distanţei şi alinierii atipice a clişeelor. Nu am mai văzut aeastă combinaţie până acum (dar nici nu m-a interesat în mod deosebit valoarea de 1 leu, deoarece nu a avut o circulaţie poştală decât cu totul întâmplătoare (numai benevolă).
Iată încă un domeniu de cercetare care este practic nebătut (există un volum publicat acum câţiva ani, semnat de Traian Ataman, dar care nu prea spune mare lucru cu titlu de noutate, copiind autorii publicaţi anterior).

Nu crezi până nu vezi... Întreguri poştale preobliterate

Nu sunt un colecţionar de întreguri poştale, de aceea nu am pretenţia că deţin adevăruri mai mult sau mai puţin absolute sau relative. Piesele care mi-au intrat în colecţie au făcut acest lucru pentru că poartă ştampile deosebite, ori francaturi, circulaţii sau tarife care mi s-au părut mai interesante.
Într-o discuţie cu un cunoscut la clubul filatelic, mi se povestea despre întreguri obliterate de complezenţă. Nu l-am contrazis pe colegul de dialog, deoarece eram în afara problemei. Iată însă că am văzut recent două piese care îi întăresc afirmaţiile colegului: există întreguri preobliterate, scopurile însă pentru care s-au aplicat ştampilele nefiind aceleaşi.

Aceasta este o carte poştală închisă cu marcă fixă Spic de grâu, pusă în circulaţie în 1894. Ea a fost însă obliterată cu o ştampilă BUCUREŞTI CURSA IV datatată august 1916! Nu reuşesc să îmi dau seama de ce a fost aplicată acea ştampilă, deoarece întregul poştal era de mult timp scos din circulaţie.

Un alt exemplu este cel din ilustraţiile de mai jos:

Prima carte poştală emisă de administraţia germană pe timpul ocupaţiei a fost preobliterată cu o ştampilă care nu cred că a fost utilizată poştal, fiind una adminitrativă:

Pe circumferinţă textul sună cam aşa: Comandatura germană a oraşului - Sinaia. Din cauza supratiparului de culoare neagră, nu este lizibil textul din mijlocul ştampilei, poate ar fi adus vreo clarificare suplimentară.

Iniţiasem o discuţie de principiu cu colegul meu, referitoare la modalitatea de evaluare a unor piese de acest tip. Nu am reuşit să ajungem la nicio concluzie, deoarece piaţa încă nu indică vreo direcţie anume. Se pare că deocamdată este vorba doar de mica înţelegere.

O problemă nerezolvată de zeci de ani

Problema tipurilor la două valori din mărcile model "Cifra în patru coţuri" aşteaptă de câteva zeci bune de ani rezolvarea, dar nu o studiază nimeni, în ciuda văicărelilor de tipul "nu avem cataloage" întâlnite prin cluburi.
Acum câteva zile am văzut blocul din imaginea de mai jos şi mi-am adus aminte de problemă.

Este un bloc de 25 bani din tirajul cu filigran PR mic, din 1894. Cel care l-a oferit cred că habar n-a avut ce vinde. Mai direct, mărcile din stânga sunt dintr-un tip, iar cele din dreapta din alt tip. Tipurile sunt descrise (cu ilustraţii) prin toate cataloagele româneşti începând cu 1959. În catalogul din 1974 (pag. 147) se dau mai multe detalii, dar tot insuficiente pentru un studiu serios, în opinia mea. Cele două tipuri se pot recunoaşte după grosimea cifrelor din colţul stâng superior, precum şi după grosimea cadrului alb interior al medalionului (mai subţire la mărcile din stânga, mai gros la cele din dreapta).
Conform CMPR 1974, tipurile blocului ar fi II+I/II+I. Tipul I a apărut chiar de la primele tiraje, cu pseudofiligranul stemă mică, iar tipul II a apărut la tirajul fără filigran. Problema este că încă nu se cunosc:
- data cea mai timpurie pentru tipul II;
- componenţa planşelor pentru tirajele fără filigran şi cu filigran PR mic (care este frecvenţa de apariţie a tipului II, respectiv dacă există şi coli numai cu tipul I, sau numai coli cu ambele tipuri;
- care este proporţia dintre cele două tipuri în colile mixte?
În ciuda faptului că CMPR 1974 menţionează la valoarea de 1½ Bani că tipurile se găsesc pe aceeaşi coală "în părţi egale", afirmaţia este evident eronată, după cum rezultă după cea mai sumară verificare.
Tare mi-ar plăcea să văd şi eu pe cineva că studiază această emisiune.