Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 14 iunie 2013

O situaţie cu care nu m-am mai întâlnit, recunosc!

Omul cât trăieşte, învaţă! Este deviza după care m-am ghidat mereu în ultimii 20 de ani de activitate de colecţionar. Sensul zicalei este simplu: niciodată să nu spui că le ştii pe toate. Niciodată să nu spui despre ceva că "nu există". Niciodată nu elimina vreo posibilitate dacă îţi povesteşte cineva despre ceva nemaivăzut, dar nici nu lua drept bună orice afirmaţie, încearcă să te convingi de cele ce ţi s-au spus cu proprii ochi.

Cu mai mulţi ani în urmă, am fost chemat la nepotul unui colecţionar decedat cu câteva luni în urmă, ca să-mi dau cu părerea despre agoniseala dispărutului. Fusese un colecţionar fără posibilităţi materiale deosebite, dar căruia îi plăcuse să studieze. Din cauza lipsei banilor, nu şi-a permis să se "atingă" de perioada clasică sau de emisiunile mai răsărite. Mulţi ani s-a ocupat însă de studiul unor emisiuni comune pe atunci, dar din ce în ce mai căutate astăzi (Spic de grâu, Gravate-Tipografiate, Moldova, uzualele Ferdinand, plus ce se găseşte pe la "coada" catalogului - mărcile de serviciu, taxele de plată, timbrele de ajutor, asistenţă socială, aviaţie etc., etc. Chiar aşa, în ciuda faptului că cea mai mare parte a colecţiei era formată din mărci comune şi foarte comune, am reuşit să îi găsesc omului amatori pentru ce avea, el declarându-se mai mult decât mulţumit de toată tărăşenia. Atunci m-am ales şi eu cu ceva: un caiet liniat cu multă migală şi scris mărunt cu toată gama de varietăţi pe care le găsise sau despre care auzise că ar exista (inclusiv numele deţinătorului). Era o muncă desfăşurată timp de ani buni, care m-a ajutat destul de mult să clarific situaţia unor tiraje cu iţe încurcate la unele emisiuni de la "coada" catalogului.

Pe acea vreme auzisem deja de frumuseţea colecţiei care a aparţinut lui Eduardo Cohen. Ei bine, pentru o serie de piese din emisiunile mărcilor de serviciu, taxe şi ajutoare omul nostru îşi notase o gamă destul de bogată de varietăţi în dreptul cărora înscrisese "colecţia Cohen". Acesta a fost şi cazul unei aşa-zise probe nedantelate a mărcii de 50 lei "timbru oficial" model "vultur cu steag" din emisiunea 1928. Am preluat informaţia şi mi-am notat-o şi eu în evidenţa proprie, neuitând însă să întreb colecţionarii mai în vârstă dacă au cunoştinţă de această piesă sau dacă o văzuseră vreodată. Toate răspunsurile primite fiind negative, am ţinut informaţia la categoria "posibil să existe".

Recent, un ofertant cu un ID dintr-o ţară care a aparţinut fostei Iugoslavii a postat pe un portal de licitaţii online mai multe piese din aceeaşi emisiune, atât fără, cât şi cu supratiparul "8 Iunie 1930". Printre ele, ce mi-a dat să-mi văd ochilor?! Piesa din imaginea de mai jos.


La câteva piese, vânzătorul a specificat în descrieri că ar proveni din fosta colecţie Cohen. De aici am făcut legătura cu povestioara de mai sus. Lumea se dovedeşte mică mai mereu, mi-am spus eu în barbă. Problema era că nu distingeam filigranul piesei (linii ondulate - filigranul XI, marca de 50 lei nu există pusă în circulaţie decât pe hârtia cu acest filigran). Am luat imaginea piesei şi am deschisă în Photoshop, aplicându-i succesiv mai multe filtre care să mă ajute să îmi dau seama de existenţa filigranului. Hârtia are filigran. Totuşi ceva-ceva nu îmi plăcea la piesă şi am continuat să "puric" imaginea. Până la urmă am luat o marcă normală, am scanat-o şi am comparat-o cu piesa în cauză. De aici au început să "curgă" diferenţele.


Aspectul tiparului la "probă" este total diferit faţă de cel al mărcii emise, mai să trag concluzia că nu a fost executat în heliogravură. Există clar diferenţe ale detaliilor de desen care indică faptul că piesa şi originalul nu prea au nimic în comun. Mai mult, două detalii de la piesa nedantelată conduc la o anumită concluzie: ambele "mărci" din probă au fost "imprimate" cu acelaşi clişeu. Dovada: pata de culoare pe M din TIMBRU, respectiv litera L din OFICIAL spartă. Mai sunt şi alte detalii, le puteţi identifica şi singuri.
OK, dar atunci cum stăm cu filigranul? Păi hârtia cu filigranul XI poate proveni din marginile colilor de eseuri de la emisiunea "60 ani vârstă Ferdinand", care sunt foarte late şi care nu erau cine ştie ce rare acum câteva zeci de ani. De altfel am avut ocazia să văd falsuri ale eseurilor de la această emisiune, executate pe hârtia originală, cu filigranul XI, aşa că nu mă miră că şi această "probă" are filigran.

Şi uite aşa se pare că se ridică cortina de pe "ceaţa" în care a stat ascunsă "proba" nedantelată din fosta colecţie Cohen.

2 comentarii:

  1. Bună Max!
    Interesant ca întotdeaunea articolul tău!
    Îți doresc un weekend cât mai plăcut,Max!

    RăspundețiȘtergere