Preţuri bune pentru coli mici moderne

Am selectat câteva loturi de coli mici româneşti din anii '40 care au fost vândute recent pe eBay cu nişte rezultate la care nu m-am prea aşteptat. Fără să o mai lungesc, le prezint mai jos) puteţi face click pe imagini pentru mărire).

Un set de coli mici din emisiunea OSP din 1946 a fost vândut cu 114 dolari (19 biduri), în ciuda faptului că la poşta aeriană nu era decât una din cele două variante, dar şi a faptului că ele nu sunt cotate de Michel. Nu îmi aduc aminte ca vreun român să fi vândut recent un astfel de set la un preţ apropiat (nu am menţionat, toate loturile au aparţinut unui străin).

CGM-ul din 1947 (trei blocuri), cel din 1948 (un bloc), plus trei tripticuri de la Expoziţia Universală Bruxelles din 1958 (fără tête-bêche-uri), toate constituind un singur lot, au fost vândute pentru 272 dolari (35 biduri). Niciuna dintre colile mici nu este cotată de Michel.

Cele două coli mici de la poşta aeriană din seria Jocurile balcnaice 1948 au fost vândute cu 242 dolari, după 25 de biduri. Michelul cotează numai blocul de patru.

Cel mai disputat lot a fost acesta: trei coli mici ale poştei aeriene de la emisiunea ARLUS din 1948. El a fost vândut cu 551 dolari, după 36 biduri. Este singura coală mică cotată de Michel dintre cele enumerate (şi este şi cea mai rară, datorită tirajului mai mic şi a numărului şi mai mic de coli nesparte păstrate).

Se impun câteva observaţii, tocmai pentru a nu cauza vreo stare de transă românilor care posedă astfel de coli mici. Chiar dacă ele au fost vândute cu aceste preţuri de un american (pare-mi-se), asta nu înseamnă că acestea sunt preţurile pieţei. După mulţi ani de analiză a rezultatelor obţinute prin licitaţiile online, dar şi ale celor de tip "floor", am ajuns la concluzia că nivelul preţurilor obţinute depinde într-o măsură destul de însemnată de vânzător, adică de piaţa pe care şi-o construieşte fiecare. Nu ştiu dacă aţi observat vreodată că piese echivalente oferite de vânzători diferiţi obţin aproape întotdeauna preţuri diferite. Iar aceste diferenţe pot ajunge uneori chiar şi până la 50% din totaluri!

Mai este un element: vânzătorul acestor piese a ştiut să-şi atragă clienţii cu preţuri de plecare mici. Este un risc, dar nu şi pentru piesele bune, care îşi găsesc întotdeauna clienţi. Ce am observat este că vânzătorii care apelează mai frecvent la această modalitate de comercializare şi care ocolesc sistemul magazinelor cu preţuri de tip "BuyItNow" obţin mai întotdeauna preţuri mai bune decât cei din urmă. Care nu au făcut altceva decât să-şi mute "taraba" din târgul de vechituri pe vreun portal online şi care nu realizează altceva decât să mănânce timpul vizitatorilor cu piese expuse şi re-expuse de 'jde ori (dar care nu uită să se vaite oricând au ocazia că taxele sunt mari şi clienţii se găsesc greu - mă rog, treabă de optică, unii ar zice din pricină de tehnici de vânzare proaste).