Din cele două războaie mondiale: problema francării

Piesele pe care vi le prezint mai jos mi-au intrat în colecţie la vreo două săptămâni diferenţă. Ele au o serie de puncte comune din punctul de vedere al studiului în ciuda faptului că una este datată în 1915, iar cealaltă în 1939. Se le vedem (click pe imagini pentru mărire).

Prima piesă a fost expediată de un militar în iunie 1915, de la oficiul poştal militar de campanie nr. 43 din cadrul armatei austro-ungare. După numele destinatarului (scris cu creionul chimic, moc, pe clapa plicului, pe verso) s-ar părea că este un subofiţer de origine română (Romulus Ioan ...) aflat în armata chezaro-crăiască în cadrul unui regiment de infanterie. Plicul a fost trimis în Regat, la Galaţi, nu înainte însă de a trece prin mâinile cenzorilor imperiali, care au aplicat o semnătură pe faţă, în colţul drept superior. Se pare că funcţionarul sau militarul din cadrul oficiului militar de campanie a lăsat şi el un "X" manual pe faţă (făcut tot cu un creion chimic), scriind de mână "Tabori postahivatal", pentru a justifica probabil lipsa francării.
Odată ajuns în ţară, plicul a fost taxat la destinaţie ca orice corespondenţă simplă externă sosită, cu exact dublul tarifului în vigoare, corespondent în moneda românească: 2x25 bani = 50 bani. Există şi o adnotare a unui factor gălăţean pe verso, pe care însă nu sunt în stare să o descifrez.
România nu avea, la acea dată, nicio treabă cu beligeranţa imperiului austro-ungar, iar din această cauză nu putea recunoaşte o corespondenţă sosită ca fiind militară şi deci scutită de taxe.
O parte din mărcile taxa de plată de pe verso au fost deteriorarte la deschiderea plicului, dar asta nu-i reduce prea mult piesei din frumuseţe.

A doua piesă este datată septembrie 1939, fiind expediată din Gdansk, din Polonia ocupată (Gdansk este fostul oraş liber Danzig, portul-stat care a avut propriile mărci până în acelaşi an; ultima emisiune de mărci a "Freia Stadt Danzig" fusese pusă în circulaţie pe 29 aprilie). Probabil că plicul a mai rămas ceva timp pe la biroul de cenzură, care a aplicat ştampila rotundă cu vulturul Reich-ului, plus textul "Von der Wermacht zugelassen" ("lăsată de armată") şi o dată - 2 octombrie. Expeditorul, Horst Greger, a expediat plicul prin poşta de campanie ("Feldpost" manuscris pe faţă) prietenului său Nicolae Bădulescu, din Bucureşti, România. Înainte să părăsească teritoriul Reich-ului, la cenzură plicul a fost deschis şi, ca să nu există vreun echivoc, a certificat chiar acest lucru prin ştampila liniară de pe verso, de pe banda de hârtie crem, gumată, folosită la resigilarea plicului: "Zum Staatsinteresse geöffnet" ("deschisă în interesul statului" - oare acum de ce nu s-or mai folosi astfel de ştampile, că de deschis plicurile tot se deschid!).
Plicul a ajuns în Bucureşti în cursul lunii octombrie (ziua nu este lizibilă în ştampilele de pe verso) şi, deoarece România nu avea (încă) vreo legătură cu beligeranţa Germaniei, poşta română a taxat trimiterea ca pe o scrisoare simplă nefrancată, cu 22 lei. De ce este chiar 22 lei nu ştiu, reoarece tariful pentru o scrisoare simplă externă din prima treaptă de greutate era de 12 lei (C. Marinescu, Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008, pag. 109, Tabelul nr. 234). Probabil că era vorba de admiterea unei reduceri, aşa cum se arată pentru Danzig (idem, pag. 111, Tabelul nr. 238).
Acum vine şi partea frumoasă. Aceasta a doua piesă a avut la interior şi scrisoarea propriu-zisă. Deschizând-o, nu mică mi-a fost mirarea (şi încântarea) când am constatat că este vorba de o corespondenţă filatelică. O reproduc în imaginile de mai jos (click pentru mărire).

"Lieber Kamerad Nicolae..." Dragă camarade Nicolae, mulţumiri pentru scrisorila tale şi pentru cele trei mărci poştale... Textul este uşor de parcurs pentru cunoscătorii limbii germane.
Iată că mai adăugăm pe lista numelor care ar putea rămâne în bogata istorie a filateliei româneşti şi pe cel al lui Nicolae Bădulescu.