Ca orice sufleţel, când se simt bine încep să "zâmbească". În felul lor, desigur...
Pe Violeta am crezut că am pierdut-o, pentru că de peste un an nu mai dăduse niciun colţ de floare.
Leandrul aproape că "râde" cu toată gura, după cât de bogate sunt florile.
Despre el nici n-am ce zice!
Frate-său, ăla "creţu'" nu vrea să fie mai prejos.
Şi ea are o abundenţă de flori cum de mult n-a mai avut.
Iar Steluţa m-a cadorisit iarăşi cu o "insignă de şerif".
Să aveţi o duminică pe cinste!
Steluța (dar și celelate) dau cuviința frumosului!
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Plecăciune!
ȘtergereDelicate!
RăspundețiȘtergereVioleta te -a pus la incercare. Cum nu ai renuntat la ea, uite ca te-a rasplatit...;)
Zi faina!
De aceea le şi iubesc, ştiu să dăruiască! :))
ȘtergereBună Max!
RăspundețiȘtergereSplendide flori,imi plac la nebunie!
Steluța este pentru prima dată când o văd!
O duminică frumoasă și înmiresmată îți doresc!
Mulţumesc, Elena! Este munca doamnei mele, ei îi sunt recunoscător.
ȘtergereO duminică cât mai frumoasă îţi doresc şi eu!
Ultima- cred ca nici n-am mai vazut asa o rochita de floare :)
RăspundețiȘtergereDe "Steluţa" spui? E un soi de cactus, până nu l-a făcut rost doamna mea, nici eu nu mai văzusem floarea.
ȘtergereDa, da Steluta Cactus. O stilată :)
RăspundețiȘtergereHaha!
ȘtergerePrima dată când a înflorit, acum doi ani, nu-mi venea să cred că aia-i floarea, nu mai văzusem niciodată specia asta.