Problema mai puţin plăcută este că unii îşi dau în petic şi vând şi falsuri pe lângă piesele originale. M-ar durea exact în fundul curţii ce face unul şi altul, dar s-a ajuns la situaţia în care colecţionari străini îmi scriu şi mă întreabă: "Voi, românii, aşa faceţi?". Este inutil să vă spun că îi expediez la articolele mai vechi de pe blog în care am semnalat falsuri vândute de diverşi indivizi (marea majoritate fiind străini, nu români). Dar atitudinea acesta de "superioritate" mă scoate din sandale. Iar la această atitudine contribuie mai mulţi indivizi de pe la noi. Un exemplu îl aveţi mai jos.
Este vorba de o serie neuzată (fără şarnieră, zice vânzătorul) de uzuale Ferdinand "cap mic". Au fost oferite şi mai multe varietăţi de culoare la unele valori, cea mai notabilă fiind violetul negricios la marca de 1 leu.
Problema este că exact "cheia" emisiunii (marca de 6 lei roşu) este un fals în dauna filateliştilor, cunoscut de mai toată lumea de la noi.
Falsul se recunoaşte uşor după pata albă de la P din POSTA (aşa-zisul fals "ROSTA"). Probabil că vânzătorul n-a avut o marcă de 6 lei roşu pentru a face o serie completă şi a "plasat" falsul.
Trebuie să precizez că nu mi-a semnalat nimeni acest fals, dar tocmai sunt în miezul unui lung şir de mailuri cu mai mulţi colecţionari străini interesaţi - culmea - exact de mărcile româneşti din perioada interbelică. Sunt deja vreo două persoane dintre aceşti colecţionari care mi-au semnlat însă uşurinţa cu care câţiva români au avut intenţia să le adoarmă vigilenţa, ca să fiu oleacă mai elegant. Totuşi, până la urmă fiecare pasăre pe limba ei piere, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu