Pentru o parte din corespondenţa românească mai veche, există trei termeni utilizaţi de către pasionaţii domeniului:
- francaturile simple - cele realizate dintr-o singură marcă, al cărei nominal se potriveşte cu tariful în vigoare pentru destinaţia, categoria respectivă de corespondenţă şi rteapta de greutate în care se încadrează (dacă este cazul);
- francaturi mixte - cele realizate din mărci aparţinând unor emisiuni diferite (iar uneori - mult mai rar- din mărci aparţinând unor administraţii poştale diferite);
- francaturile multiple - cele la care tariful respectiv este acoperit cu un număr multiplu de mărci dintr-unul sau mai multe nominale.
În decursul timpului, au fost colecţionari/case de editură care au încercat să clasifice corespondenţele NUMAI în funcţie de aceste criterii, acordând uneori şi cote orientative pentru corespondenţele din aceste trei categorii principale. Unele lucrări mai cuprind, de exemplu, adaosuri pentru aşa-zisele francaturi colorate (pentru francaturi realizate din trei au mai multe nominale diferite).
Adevărul este că nicio clasificare nu este bună dacă nu acoperă specificul funcţionării serviciului poştal din ţara respectivă, în perioada dată. Aşa că "importul" unor modele de catalogare sau de acordare a cotelor este dinainte sortit eşecului dacă nu corespunde acestei cerinţe de bază.
Pentru istoria poştală românească anterioară momentului proclamării Republicii, cele mai multe necunoscute se pare că au fost rezolvate (cel puţin în mare) prin publicarea unor lucrări specializate care descriu dezvoltarea tarifelor. Le-am menţionat în numeroase rânduri în articolele mai vechi.
Ceea ce nimeni nu a făcut vreodată este să urmărească frecvenţa combinaţiilor existente/întâlnite în raport de principalele categorii de tarife, clasificate conform obiectelor de poştă uşoară pentru care Poşta încasa taxele.
Ca să vă deschid apetitul, vă prezint trei francaturi întâlnite recent pe portalurile de licitaţii online şi care mi-au plăcut.
Poştă aeriană expediată în vara anului 1930 din Bucureşti la Braunschweig, Germania, francată cu mărci C: Raiu din 1928 cu un nominal total de 31 de lei.
Fragment din faţa unei trimiteri grele de poştă aeriană Bucureşti - Berlin expediată în 1940, francată cu uzuale Carol al II-lea cu un nominal total de 473 lei.
Faţă de plic expediat Par avion şi expres (dacă am da crezare etichetelor de serviciu lipite) expediat în octombrie 1946 din Arad la Bucureşti, francat cu mărci uzuale Mihai cu un nominal total de 632 lei.
am vazut piesa pe ebay si pare foarte atractiva la prima vedere pana ce face un calacul si verifici cu tariful postal din carte dl marinescu
RăspundețiȘtergeretariful pt o scrisoare interna la 1 aprilie 1946 este de
o scrisoare alte localitati 300 lei
taxa expres alte localitati 600lei
si pe spate nu are o stampila ca ar fi ajuns la bucuresti numai o urma de ceva rotund
fara sa mai socotim partea cu avionul
Eu am menţionat că piesa nu este decât o faţă de plic. Nu poate şti nimeni ce s-ar fi putut afla pe cealaltă faţă.
Ștergereaveti pe meil postarea de pe ebay cu cealalta parte a scrisoarei , din pacate NU a ajuns nicaieri parerea mea , si nici nu mai are o complectare cu timbre pt a fi in tariful postal al perioadeai
RăspundețiȘtergeream fost intereat sa o cumpar pt ca studiez perioada inflatiei
sper ca nu am fost prea critic
Nicio problemă. E foarte bine! Din astfel de reacţii învaţă lumea.
ȘtergereAm intrat aici c-am citit frecaturi multiple
RăspundețiȘtergerePana la urma puneau atatea timbre pentru ca....?
...Pentru că n-aveau din valori mai mari, cu numai din valori mici, iar ca să realizeze suma necesară adunau, şi adunau, şi adunau... :))
Ștergere