Este vorba de o trimitere recomandată expres, expediată pe 23 noiembrie 1945 din Râşnov.
Francatura mi s-a părut mai puţin comună deoarece în acea perioadă marca uzualăde 100 de lei (valoarea mare din emisiunea iniţială a uzualelor, imprimate pe hârtia cu filigranul CC monogram) era în mare parte epuizată de la majoritatea oficiilor din ţară (oricum, mi se pare o marcă subapreciată, în orice caz).
Francatura de 1.600 de lei reprezintă exact corespondentul tarifului în vigoare începând cu 1 noiembrie acelaşi an, astfel:
- tariful pentru o scrisoare simplă externă cu o greutate de până la 20 grame - 350 lei;
- taxa de recomandare - 500 lei;
- taxa expres - 750 lei.
După expediere, scrisoarea a trecut prin cenzura externă română (ştampila circulară cu numărul 52, de pe faţa plicului, plus ştampila de pe verso, "CENZURAT"), apoi prin cenzura sovietică (ştampila dublu-cerc de pe verso: "VOENNAIA ŢENZURA SSSR - 5/R", cu litere chirilice, desigur). Plecat pe 8 decembrie din Bucureşti (unde a făcut tranzitul), a ajuns la Basel pe 27 decembrie, a doua zi fiind probabil distribuită de ghişeul responsabil cu telegramele şi corespondenţa urgentă - "BASEL 2 - TELEGRAFEN (EILZUSTELLUNG)".
După 9 biduri, plicul a reuşit să "adune" numai 16 euro la licitaţia online la care a fost oferit. Cred că merita mai mult.
Poate că a avut noroc expeditorul de origine sasă din Râşnov, ca doctor, şi a scăpat de internarea forţată în lagărele de muncă sovietice.O bună parte a etniei germane din România, civili saşi şi şvabi, bărbaţi, femei şi chiar copii mai mari, chiar dacă nu au avut treabă cu WW2, au fost ridicaţi şi duşi în Uniunea Sovietică pentru cel puţin 5 ani de muncă forţată numai pentru că erau nemţi.Războiul a lăsat urme adânci chiar şi până astăzi.
RăspundețiȘtergereAveţi dreptate, este o etnie care a avut serios de suferit, indiferent de crezul pe care l-a avut fiecare. Simpla apartenenţă la etnie le-a adus multora condamnarea de multe ori de-a dreptul nemeritată.
Ștergere