Tehnoredactarea computerizată (15)

Episoadele anterioare: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (12), (13), (14).

Cum ar trebui să arate paginile unei reviste sau ale unei cărţi?

Aceasta este principala întrebare pe care şi-o pun tehnoredactorii atunci când proiectează o publicaţie. Există cumva anumite reguli, ori totul ţine de inspiraţia şi simţul estetic al tehnoredactorului? Sau totul depunde în exclusivitate de ceea ce doreşte clientul sau beneficiarul lucrării?
Probabil că răspunsul la aceste întrebări este cunoscut de cei cu vechime mai mare în această meserie, dar pentru că serialul se adresează şi celor începători, cred că nu ar trebui să sar peste acest capitol, în ciuda faptului că lecţia de faţă ţine mai mult de design şi mai puţin de DTP.

În primul rând, tehnoredactorul ştie că modul de realizare a layout-ului depinde de tipul de publicaţie pe care urmează să o realizeze, deoarece în lucru s-au încetăţenit anumite reguli care tind să fie respectate de industrie, chiar dacă nu există standarde stricte şi precise. Există anumite demarcaţii în realizarea layout-ului destinat unei cărţi, a celui destinat unei reviste şi a layout-ului pentru un ziar. Diferenţele sunt determinate de necesitatea de structurare după o anumită logică a informaţiei. Această demarcaţie tinde să urmeze şi obişnuinţa cititorului. Bineînţeles că pot exista prezentări (mai) neconvenţionale, dar acest lucru este bine să fie stabilit împreună cu editorul (şi, normal, cu clientul).

Structurarea informaţiei se poate realiza optim prin utilizarea unei paginări adecvate. În industria de print, paginarea depinde în măsură importantă de dimensiunile colilor de tipar (am mai amintit acest lucru în episoadele precedente). De aici se ajunge la doi termeni uzuali şi extrem de populari, care denotă strructura de bază a oricărei tipărituri. Este vorba despre noţiunile de pagină şi filă. În print, întotdeauna o filă are două pagini. Este o chestiunesimplă, rezultată din faptul că o coală de hârtie are două feţe.
În ciuda acestui lucru, am întâlnit de multe ori lucrări tehnoredactate defectuos, fără să se ţină cont de acest element fundamental.

În print, atunci când deschizi o tipăritură cu mai mule pagini, întâlneşti fizic două pagini, una în stânga şi cealaltă în dreapta (admiţând bineînţeles că sistemul de legare/prindere presupune un cotor vertical). Este cel mai uzual mod de organizare a filelor, respectiv al paginilor.
Ansamblul de două pagini deschise la o carte, la un caiet, la o revistă sau la un ziar este denumit "page spread" de programele de tehnoredactare computerizată. Unele programe utilizează şi noţiunea de "facing pages", sau "pagini în oglindă", pentru a desemna un design similar pe cele două pagini alăturate, dar oglindit faţă de cotor.

În poligrafie, paginile din stânga mai sunt denumite "verso", iar paginile din dreapta "recto". Ca structură logică şi de identificare, întotdeauna paginile "verso" (din stânga) vor avea cifre pare la numerotare, iar paginile "recto" (din dreapta) - cifre impare.
La lucrările prost redactate, această regulă de numerotare a paginilor este uneori nerespectată, ca şi cum fizic o foaie de hârtie ar avea o singură faţă şi nu două, ceea ce este un lucru eronat, în mod evident.

OK, am înţeles, există file şi pagini. Mai departe?

Ajungem la o noţiune nouă, denumită în limba engleză "page layout", sau "aşezarea în pagină" în limba noastră neaoşă. Orice lucrare conţine o sumă de elemente, precum blocurile de text, ilustraţiile, elementele grafice complementare, colontitlul şi coloncifrul. Toate aceste elemente sunt grupate (în mod uzual) în "oglinda" paginii. Termenul se referă la suprafaţa încadrată de marginile blocurilor de text/imaginilor, adică totalul suprafeţei paginii, mai puţin marginile "albe". Am pus "albe" în ghilimele deoarece marginile pot să nu fie albe (aşa cum sunt, de exemplu, la cărţile tradiţionale), pot avea aproape orice culoare şi pot găzdui elemente grafice specifice unui layout, în raport de creativitatea machetatorului şi dorinţa editorului.

Noţiunea de "oglindă a paginii" vine de pe vremea tiparului înalt realizat cu litere/cifre/semne detaşabile (vorbotorii de engleză au denumit sistemul "letterpress"), deoarece tot ceea ce se imprima pe o pagină era grupat într-un bloc compact, fizic toate elementele detaşabile ale formei de tipar fiind imobilizate cu ajutorul unor coliere speciale.

(sursa)

Cadrul înăuntrul căruia sunt aşezate literele/cifrele/semnele detaşabile constituie echivalentul fizic al oglinzii paginii.

Cine decide cum urmează să arate pagina?

Artistul designer decide, sau tehnoredactorul, dacă acesta din urmă îndeplineşte şi atribuţiile designerului (nu este un lucru neobişnuit în industria grafică).

Elementele sunt dispuse pe pagină utilizându-se softurile specializate, urmându-se în principal două metode:
• ori se utilizează o machetă pentru paginile unei lucrări sau două sau mai multe machete pentru anumite capitole/secţiuni ale lucrării;
• ori se realizează un soi de grilă de ghidare (în engleză "grid") în sistem liber, sau pe baza canoanelor clasice de machetare a paginii.

Ce este un "grid"?

Este un ansamblu de linii de ghidare care permite designerului/tehnoredactorului să aranjeze în mod unitar elementele grafice pe pagini. Un exemplu poate fi văzut în captura de ecran de mai jos - este vorba de liniile orizontale de culoare magenta (click pentru mărire).

În QuarkXPress, grid-ul se poate activa cu ajutorul comenzii View > Page grids, ori cu ajutorul scurtăturii Ctrl+F7 (pe Windows) sau Cmd+F7 (pe MacOS).
În versiunea 9 a programului se pot crea seturi de grid-uri sau se pot modifica cele existente, prin apelarea comenzii Edit > Grid Styles, în urma căreia va apărea caseta de dialog de mai jos.

Vedeţi mai multe butoane în caseta de dialog: set nou, editarea unui set existent, duplicarea unui set etc. La editarea unui set de grid-uri de exemplu, va apărea o nouă casetă de dialog cu două taburi, unul conţinând setări corelate cu stilul de caracter şi paragraf implicit, celălalt având setări referitoare la modul de afişare pe ecran a liniilor de ghidare.

Ce este o machetă?

Denumite şi "templates" în cadrul softurilor specializate, ele sunt fişiere machetate anterior de către un designer/tehnoredactor, conţinând casete prestabilite de text/imagine, plus restul elementelor grafice necesare, pe baza cărora se realizează pagina/paginile publicaţiei. De regulă machetele sunt utilizate la publicaţiile periodice de genul revistă/ziar.
Dacă este vorba de machete mai ample, care conţin machetarea mai multor pagini, QuarkXPress utilizează pentru salvarea lor fişiere de tip "Project template" (fişiere cu extensia .qpt). Dacă este vorba doar de elemente simple, o machetă poate fi salvată şi sub forma unui "Article template" (fişiere cu extensia .qct).
Pentru al doilea caz, atunci când sunt necesare machete pentru un număr restrâns de elemente sau grupuri de elemente, se poate crea o bibliotecă ("Library", fişier de tip .qxl) în care se pot "depozita" elementele respective "trăgându-se" ("drag-and-drop") de pe suprafaţa paginii pe suprafaţa paletei bibliotecii.

Ce sunt paginile machetă?

Denumite "Master Pages", ele sunt utilizate de softurile specializate pentru plasarea unor elemente care se repetă constant pe parcursul unei secţiuni/unui capitol al lucrării. Odată creată o pagină "Master", toate paginile adăugate ulterior la lucrare pe baza ei vor conţine elementele plasate, scutind astfel tehnoredactorul la a plasa elementele respective pe fiecare pagină în parte. Pe paginile "Master" pot fi plasate casete de text, imagini sau elemente grafice care se repetă pe fiecare pagină, colontitlul şi/sau coloncifrul (generându-se şi numerotarea automată a paginilor) etc.
Într-un episod viitor ne vom ocupa de aceste pagini "Master" printr-un exerciţiu practic.

Acum ar urma să abordez problematica canoanelor clasice de machetare, dar fiind un subiect nu prea subţire, îl amân pentru episodul următor.
Dacă aveţi întrebări până acum, nu ezitaţi să folosiţi formularul de comentarii de mai jos.

(Va urma)

©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.