În acest weekend am urmărit un lot de coliţe româneşti, care a "rupt" puţin amorţeala din zona pieselor româneşti. Nu este ceva nemaipomenit în opinia mea, dar câteva seturi mai bune au existat (Victoria, OSP, 10 ani comerţ filatelic de stat etc.). Întregul lot a fost achiziţionat cu 456 dolari, după 13 biduri. Vă puteţi face o idee despre componenţa lotului din imaginile de mai jos.
Ceea ce nu prea vrea lumea să înţeleagă este că filatelia se face pe bani, nu pe nasturi. Piesele bune nu vor fi niciodată gratuite sau ieftine.
este ceva pe lumea asta care să fie bun şi gratuit în acelaşi timp???
RăspundețiȘtergereSincer? Nu cred să fie!
ȘtergereDA . Gândul bun, trimis celorlalți !
ȘtergereCu asta sunt de acord, Liviu!
ȘtergereBuna seara , din ce spuneati s-a rupt "amorteala" . Nu prea sunt de acord , daca adunam cotele nu prea iesim in bani, nu am calculat dar cred ca pretul e prea bun spre ieftin , plus un 30 $ transportul cred ca e OK . Ne cam facem iluzii cu cotele , evident tine de forta tarii , dar poate cu ajutorul unui Carol ... sperante ... s-a vazut clar pe China ce se poate face. Pentru mine " colectarea" / colectionarea filatelica e o placere ( e mult spus pasiune , termenul poate se acorda pentru o femeie ) si o tratez ca atare , cred ca acelasi lucru o face fiecare dintre noi , care nu a mostenit o colectie de valoare sau a avut un tatic mai scos din necaz. Cu deosebita stima , Mihai
RăspundețiȘtergereDespre cotele cataloagelor am mai scris (destul de mult, am chiar un serial denumit "Care este preţul mărcilor poştale"). Cotele au sucit minţile multor colecţionari (de fapt nivelul lor), până au constatat cam cu ce se mănâncă şi cât de reale sunt ele în comparaţie cu practica pieţei.
ȘtergereExistă (aş putea spune) două tendinţe printre colecţionari şi printre strângătorii de mărci poştale (nu întotdeauna echivalează definiţiile): o tendinţă este cea de părere de rău după fosta "filatelie de masă"; o alta este cea promovată de adepţii specializării.
Bineînţeles că fiecare este liber să practice colecţionarea aşa cum îl duce capul şi după cât îl ţine buzunarul. Nu îmi place însă corul bocitoarelor care proclamă că "strugurii sunt acri", dacă sunt înţeles. Peste un anumit nivel (dacă ai pretenţii), vrei-nu vrei, bagi mâna mai adânc în buzunar.
M-as mira ca lotul sa nu fi fost cumparat de un negustor. 456 dolari e o suma bunicica, dar la o analiza sumara mi se pare ca valoarea pieselor e mai mare, deci la 456 dolari a fost "ieftin".
RăspundețiȘtergereŞi eu cred acelaşi lucru. Luate la detail s-ar putea vinde cu o sumă mai bună.
Ștergere