De data aceasta este vorba de două tiraje distincte ale aceleiaşi mărci - valoarea de 10 bani fără filigran (pusă în circulaţie în 1902, dar cea mai utilizată valoare din serie, se pare, după cantitatea mult mai mare existentă pe piaţă faţă de celelalte valori, cât şi după numărul mare de varietăţi şi erori înregistrate).
Prima marcă este dintr-un tiraj mai timpuriu, identificabil atât după nuanţă - verde albăstrui, cât şi după hârtie - subţire, de calitate bună, albă, slab aspră la pipăit (adică hârtia de provenienţă franceză, care se distinge la unele exemplare prin prezenţa filigranului marginal "Johannot").
Am ales-o pe aceasta datorită erorii pe care o are - pată de culoare în faţa literei T din TAXA - am prezentat într-un articol mai vechi un alt exemplar cu aceeaşi eroare; aceasta poate fi o piesă de confirmare, dacă vreţi.
A doua piesă este dintr-un tiraj târziu, imprimat pe aşa-zisa "hârtie albă pe ambele feţe" (o prostie copiată de toţi autorii de cataloage, fără să o verifice niciunul cu "marfa" pe masă), în fapt o hârtie de calitate inferioară, de culoare variabilă (de la alb-cenuşiu la gălbui), cu o grosime variabilă (cel mai adesea mult mai groasă decât hârtia de provenienţă franceză, mergând - rar - până la groasă), cu o structură total diferită faţă de cea a hârtiei franceze şi cu un alt aspect la pipăit. Structura diferită a generat şi o comportare diferită faţă de cerneala aplicată la tipar.
Tirajele târzii se disting prin îmbâcsirea clişeelor (marca din ilustraţie este un exemplu elocvent), prin hârtia complet diferită şi prin nuanţa tiparului, verde gălbui. Adesea, mărci fără filigran din tirajele mai târzii sunt confundate cu cele aparţinând emisiunilor din 1887-1888 (menţionate în mod eronat în CMPR 1974 ca având tipar verde gălbui, ele având mai degrabă un tipar verde cenuşiu). Aceste mărci însă nu prea se întâlnesc cu ştampile mai târzii de 1890, iar hârtia lor este complet diferită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu