Scrisorile şi plicurile purtând ştampilele expoziţiei filatelice EFIRO din 1932 sunt cunoscute şi nu la ele doresc să mă refer în mod special, ci la un alt aspect oarecum legat de ele. Este vorba de una dintre "modele" lansate cu precădere de către administraţiile poştale prin birourile lor filatelice, de inundare a pieţei cu produse destinate în mod special colecţionarilor, produse care se pare că tind să modifice pe de o parte comportamentul acestora (în calitate de "beneficiari" ai marketingului filatelic) şi pe de altă parte să confirme "spălarea" creierului, ceva de genul "luaţi produsele gata făcute că sunt mai frumoase".
Rezultatul: colecţionarii de astăzi nu mai ştiu să discearnă, în mare parte, raritatea relativă a pieselor.
Titlul este pe jumătate adevărat, deoarece dintre cele două piese ilustrate mai jos numai una este suvenir, cealaltă fiind o piesă poştală pură, fără influenţă filatelică.
Aceasta este piesa poştală, în opinia mea. Este un imprimat extern (o categorie mai rară decât celelalte trimiteri externe) francată conform tarifului. Este în acelaşi timp şi o piesă-document, deoarece antetul plicului nominalizează două dintre persoanele implicate în organizarea manifestării filatelice. Plicul a fost oferit la o licitaţie online, dar - curios pentru cunoscători - a rămas nevândut.
Acest plic poate fi socotit suvenirul, deoarece este clară influenţa filatelică. Este o recomandată internă, expediată de la Bucureşti la Cluj, care are însă o particularitate deosebită: este francată filatelic, dar corespunzător tarifului în vigoare, care era de 6 lei (scrisoare internă) + 10 lei (taxa de recomandare) + 5 lei (taxa specială de sărbătoare, 20 noiembrie picând într-o duminică). Taxa de 1 leu Fondul aviaţiei era o taxă obligatorie pe orice scrisoare internă. Suprataxa celor trei mărci era destinată Sanatoriilor PTT, fiind una benevolă (şi acceptată de către expeditor odată cu utilizarea mărcilor respective pe corespondenţă).
Ideea este că ambele piese au fost oferite la aceeaşi licitaţie. Prima - mai rară în opinia mea - a rămas nevândută, în timp ce interesul amatorilor s-a îndreptat înspre a doua piesă. Se pare că asta este piaţa.
Învaţă de aici fiecare ce doreşte şi ce a înţeles.
Salve Max !
RăspundețiȘtergereScuze de off topic dar poate reusesti sa ne arati si noua timbrul despre care se vorbeste aici :
http://www.frontpress.ro/2013/02/predictie-posta-din-franta-recunoaste-romania-mare.html
Multumesc anticipat !
Scuze Max , intre timp am aflat ce este cu acel timbru .
RăspundețiȘtergereAşa se întâmplă când toţi nepricepuţii vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. S-a născut o falsă ştire de presă, pe care au preluat-o alţi "meseriaşi", fără măcar să verifice. Prostovanii ăştia habar n-au nici măcar ce este acela un timbru.
ȘtergereSalve Max !
RăspundețiȘtergereUite cam in felul acesta caut informatii despre emisiunile filatelice romanesti
http://timbreanticomuniste.wordpress.com/timbre-legionare/
Nu punem in discutie aici subiectul celor de mai sus.
Am sansa de a gasi pe net acest gen de informatii despre emisiunile filatelice ? Sau prin reviste filatelice ?
Salut Andrei.
ȘtergerePe net nu cred că se găseşte ceva de genul acesta, dar în presa filatelică a vremii, da. De regulă, astfel de descrieri au apărut la punerea în circulaţie a emisiunilor. Dar informaţiile se găsesc în formă condensată şi în cataloage.
Personal nu prea agreez vorbăria prilejuită de câte-un timbru, iar din acest motiv nu mă interesează astfel de descrieri şi, atunci când am dat peste ele, nu mi-am extras decât strict datele tehnice.
Mai ţineţi minte în cadrul cărei licitaţii a fost oferită piesa prezentată şi la ce sumă s-a adjudecat?
RăspundețiȘtergereCare este scopul acestei întrebări? Fiecare îşi notează ceea ce îl interesează, este o activitate privată şi nu publică.
ȘtergereCine este interesat de aşa ceva ar trebui să urmărească singur evoluţia licitaţiilor.
Sub antetul blogului este un text scris cu culoarea roşie, vă rog să îl citiţi.
În primul rând vă mulţumesc pentru răspuns. Scopul întrebării era mai întâi una personală: mi-au plăcut piesele prezentate şi eram curios când şi unde aţi dat de ele în speranţa de a afla mai multe informaţii despre ele; iar mai apoi una deontologică, în care consider că specificarea surselor nu reprezintă un act de "publicitate gratuită" (bănuind că nu este propria casă de licitaţii - şi chiar dacă ar fi nu văd de ce să ascundem asta). Într-adevăr fiecare îşi notează ceea ce-l interează însă dacă distribuie informaţie în mediul on-line public (acest mediu poate fi şi privat, în care are acces doar autorul) informaţia devine una de interes public, iar cine este interesat poate (dacă doreşte) să ceară informaţii suplimentare (pe care le va primi sau nu). Nu toţi (şi mai ales cei mai tineri, aşa ca mine) ştiu de existenţa site-urilor de licitaţii şi le urmăresc regulat (cât trăieşte omul învaţă, iar când nu ştie ceva întreabă sperând să ştie mai multe - şi cu cât ştie mai multe cu atât îşi dă seama că ştie tot mai puţin). N-am vrut să creez o polemică cu ceea ce v-am răspuns, mi-am spus doar punctul meu de vedere. Şi, într-adevăr, ce e scris cu roşu sub antet, aşa este şi vă aparţine. Îmi cer scuze încă odată că mi-am permis să întreb. O zi bună, multă sănătate şi o primăvară frumoasă!
ȘtergereStimate domn, nu vârsta este cea care determină nivelul de cunoştinţe al unei persoane, ci munca, studiul şi perseverenţa. Cunoştinţele nu se câştigă stând cu dânsa-n sus, ci transpirând. Lista site-urilor de licitaţii este prezentată pe coloana din dreapta (asta în situaţia în care există dificultăţi în utilizarea unui motor de căutare pe internet). Problema este că piesele nu ţi le oferă nimeni pe tavă, trebuie să le cauţi, să "pierzi" câteva ore pe zi, să aştepţi uneori şi ani de zile până îţi "pică" şi dai de ele. Şi în final nu asta este problema cea mai importantă, ci să fii capabil să interpretezi modul lor de evoluţie. Dacă e prea mult, înseamnă că preocuparea pentru abţibildurile actuale ar fi mai nimerită.
ȘtergerePersonal am început să mă satur de două categorii de persoane:
- cele care se visează publicişti şi cercetători luând de ici şi de colo câte ceva, cu cât mai puţină muncă dacă este posibil; sursele şi le caută şi le studiază fiecare autor în mod direct, nu prin intermediari;
- cele care publică în diverse medii şi transmit informaţii eronate inducând în eroare alţi colecţionari neavizaţi, chiar şi după ce li s-a atras atenţia asupra acestui lucru (concret - marca aşa-zis nedantelată "Carol II călare" publicată pe propria pagină de internet, piesă care nu este decât o făcătură); în situaţia în care ceeea ce eu afirm nu are importanţă, atunci vă invit să vă descurcaţi singur.
Blogul de faţă asigură tuturor cititorilor acces gratuit la articolele publicate, în ciuda faptului că destule informaţii au o valoare comercială semnificativă. Să vă fie foarte clar: numai autorul decide care informaţii sunt sau nu făcute publice, indiferent de sursa acestora.