Preţuri interesante la clasice româneşti

Am grupar câteva piese clasice româneşti care au fost vândute recent pe portalurile de licitaţii online, pentru a vă face o părere. Sunt piese care uneori apar (întâmplător) în licitaţiile online, nemaifiind oferite din nou pe nicăieri, ceea ce indică faptul că încă se mai fac colecţii de marcă veche românească. Din păcate, cu sistemul actual adoptat de ceva timp, nu mai poate fi aflată identitatea cumpărătorilor de către observatori dar, cu unele excepţii, majoritatea pieselor nu sunt achiziţionate de colecţionari cunoscuţi. Un lucru este însă cert: piesele mai rare şi cele deosebite nu lâncezesc deloc. Asta înseamnă că majoritatea cumpărătorilor preferă calitate.

Faţă de scrisoare francată cu un unicat de 40 parale din a doua emisiune obliterat Franco Fokschani. Este o piesă nu prea frumoasă, dar raritatea scrisorilor din a doua emisiune a făcut ca acest element să conteze mai puţin. Fragmentul a fost vândut cu 249 dolari (20 biduri).

Bloc de şase mărci de 30 parale Principatele Unite 1864, cuprinzând perechi cu o marcă orizontală şi una verticală. După aspect, blocul pare negumat, dar marginile sunt întregi pe toate laturile. Preţ final: 142 dolari (21 biduri).

Pereche orizontală de 25 bani "favorit" din 1869, cu margini surprinzător de mari pentru o astfel de piesă, purtând o ştampilă Jassy de timp nu prea lizibilă. Piesă vândută cu 130 dolari (16 biduri).

Din aceeaşi emisiune, o pereche a mărcii de 50 bani cu margini mari pe trei laturi. Perechile sunt relativ rare în această stare calitativă. Preţul obţinut de piesă: 114 dolari (18 biduri).

Unicat de 10 bani "barbă" tipar defectuos, din 1872, în nuanţa albastru verzui. Piesa provine din marginea superioară de coală şi are o faţă foarte frumoasă. Ca nuanţă, este mult mai rară decât ultramarinul deschis. A fost vândută cu 125 dolari.

Referitor la preţurile clasicelor, cineva mă întreba pe mail de ce nu există persoane care fac evaluări. I-am răspuns că amatori de astfel de activitate ar exista, dar nu-i recomand persoane pe care le vede prima dată. În orice caz, nu persoane de care nu poate să mai dea a doua zi, pentru că se mai întâmplă şi necazuri, există şi borfaşi, că altfel nu le pot spune.
Aceeaşi persoană s-a apucat să facă comparaţii între preţurile prezentate de mine pe blog (realizate în diverse licitaţii) şi cotele de prin diverse cataloage şi liste de preţuri, plângându-se că nu ştie după cine să se ia. Există veşnica concepţie eronată, cum că ar fi undeva (nu se ştie unde) o "listă oficială de preţuri", de care "nu se doreşte să se ţină cont". Din păcate, cei mai mulţi încă nu s-au obişnuit că există o piaţă liberă, în care preţurile sunt stabilite pe baza cererii şi a ofertei. Ofertă mai există pentru piese medii şi comune, nu prea există ofertă pentru piese frumoase. Cu cererea stăm mai prost şi aici e problema care nu se înţelege: cerere înseamnă preţ plătit de cumpărătorul potenţial, adică acel preţ asumat. Tu, ca vânzător, poţi să ai ce impresie doreşti despre propriile piese, dar acestea nu valorează decât acel preţ oferit la un moment dat. Astăzi poate fi mai mic, mâine mai mare. Dar diferenţe fundamentale nu vor fi.