Duzina de cuvinte

Ştia că uitatul repetat la ceas nu făcea timpul să curgă mai repede, dar privirea tot îi fugea spre perete. Îl anunţase de la firma de curierat că-i sosise coletul şi ardea de nerăbdare să-l deschidă şi să ia la cercetat conţinutul. Cu o săptămână înainte reuşise să posteze taman la ţanc o ofertă pe portalul de licitaţie şi sistemul îl declarase câştigător. Iar acum trebuia să-i vină pachetul. Simţea acea bucurie pe care o avea mereu când reuşea să mai obţină ceva pentru colecţie, avea senzaţia lăuntrică de mulţumire, dar deocamdată era nerăbdător. Reuşise să ia nu o simplă colecţie, ci un stoc de material tocmai bun pentru cercetare. De când lucra la catalog începuse să fie interesat şi de stocuri, cele mai multe nefiind sortate. Ştia că nu e un profet, dar simţea că s-ar putea să găsească ceva interesant de această dată.

Ora două se făcu, omu' negru-apăru... Îi semnă curierului pe foaia de însoţire, luă pachetul, îl învârti pe toate părţile (era întreg, mai avusese surprize neplăcute) şi o zbughi direct în birou. Desfăcu hârtia de la exterior pe care o lăsă să cadă direct pe podea, tăie banda adezivă şi scoase capacul de la cutia de carton. Scoase încet pacheţelele cu timbre şi le aranjă pe masă, în ordinea vechimii. Avea el algoritmul lui, neschimbat de ani de zile.
– Le punem pe emisiuni, apoi pe valori, apoi le punem în plicuri până apucăm să verificăm fiecare valoare în parte..., mormăi în barbă de unul singur. Primi imediat apostrofarea.
– Ce faci, iar "gândeşti" cu voce tare?
– Lasă-mă, nu mă întrerupe, că-mi pierd firul...
– Dar nu ţi-am făcut nimic!... Of, of..., tu şi timbrele tale, tot sucit ai rămas!
– Şi încă mă mai fac!, îi răspunse el iute.
Continuă cu aranjatul, se deconectă de la tot ce-i era în jur, nu-l mai interesa de nimeni şi nimic. Avea presentimentul că e pe cale să găsească ceva frumos, aştepta de fiecare dată, la fiecare achiziţie, să se producă «acea» dezvăluire, să găsească cea mai frumoasă eroare pe care nu o semnalase nimeni. Ştia din experienţă că la o asemenea cantitate, probabilitatea să găsească piese deosebite era destul de mare.
Nu-şi punea problema banilor, valoarea lotului era oricum mai mare decât preţul plătit. Dar dacă găsea măcar trei piese deosebite, atunci chiar îi revea totul pe gratis. Şi n-a aşteptat prea mult, pentru că din grămăjoara de vechituri postclasice îi făcea cu ochiul un bloc cu o eroare de 25 de bani albastru la "Spic". O culese uşor cu penseta, o examină cu atenţie pe ambele feţe şi o puse în clasoraşul de lângă veioză. Simţi cum îl cuprinde fericirea, zărind în aceeaşi grămăjoară o pereche de mărci "Paris" de 50 de bani complet nedantelate. O examină şi pe aceasta, se convinse că e bună şi o aşeză şi pe ea în clasoraş.
Continuă cu sortatul toată seara şi aproape o jumătate de noapte, îi fugise somnul. A doua zi trebuia să-şi completeze tabelele cu frecvenţa, pe care urma să le utilizeze pentru catalog. Nimeni nu se mai gândise să facă o astfel de statistică şi era sigur că informaţia îi asigură puterea, va şti pe mai departe ce să caute mai întâi. Totul era ţinut în ordine, pe numere de catalog şi pe bucăţi. Baza de date îi va fi de ajutor, că sortarea înregistrărilor se poate face mult mai uşor, nu mai e ca pe vremea repertoarelor umplute de mână, cu scris mărunt. Tot gândindu-se la ce rapoarte poate genera, ochii îi căzură pe mărul de pe capacul latopului.
– Na beleaua!... Iar am uitat să fac backup-ul...

NB: Povestioara s-a petrecut chiar aşa...   :D

Aceleaşi cuvinte le-au mai folosit dor, Carmen, lili3d, mitza, Cita, almanahe, Dia na, La Fee, Scorpio, Abisurile, Dictatura justiţiei, psi, cammely, psi (cu repetiţie), anacondele, vavaly.