Timpul înseamnă frământare, căutări, zbatere şi încercări, cu un echilibru greu atins între suişuri, coborâşuri şi nesfârşite întrebări care au doar un răspuns vremelnic. Ţi-e frică de blazare, vrei să păstrezi o minimă exigenţă în tot ce ţi-ai propus, paşii să-ţi fie precum un şir de nestemate, ţelul îţi stă înainte şi trebuie să fii puternic, să păstrezi acel balans între bine şi rău. Simţi fiecare anotimp cum trece şi cum îţi fură din suflet amintiri desprinse din copilărie. Vrei? Asta nu te întreabă timpul, el doar trece, trebuie să-l iei de mână şi să-l ţii strâns, nu ai altfel cum. Nu-ţi rămâne decât să-ţi imaginezi o frumoasă dimineaţă în care să scoţi din buzunar o cheiţă de chihlimbar şi să descui fereastra cu vedere către soare.
Psi este cea vinovată de "duzina de cuvinte". S-au mai jucat cu duzina dor, tibi, carmen pricop, anacondele, altcersenin, cita, Mitzaa, Scorpio, abisuri, Vero, Dictatura justiţiei, tibi (care munceşte de două ori), La Fee, roxana, Some Words, lili3d (sper că n-am uitat pe nimeni; actualizez).
pentru că întrebai, max, a ieşit surprinzător! miez profund, oare pentru că roy khan are vocea aceasta inconfundabilă, stârnitoare de gânduri? sunt unul dintre cei care regretă mult retragerea lui.
RăspundețiȘtergereşi revenind la timp... chiar şi ţinându-ne strâns de el tot ne fuge, ni se risipeşte. pentru că poate. pentru că suntem prea legaţi de concret, de material, visându-ne nemuritori, invincibili.
Fără să vreau m-am gândit la personajul trecut ieri la cele veşnice. Cel care a spus ceva de genul "îngropaţi-mă în picioare, cu mâinile afară, ca să vadă toţi că n-am luat nimic cu mine".
ȘtergereDe rămas, nu rămâne nimic. Poate doar câteva amintiri care se estompează şi ele cu timpul, dispărând apoi.
nu "te întreabă timpul, el doar trece, trebuie să-l iei de mână şi să-l ţii strâns, nu ai altfel cum"... merge mai departe. Nu stiu ce varsta ai dar pot sa certific ca este exact ce imi spun si eu...
RăspundețiȘtergerePăi..., am cam terminat cu planurile de viitor, am lăsat tinereţea în urmă. E doar ceea ce simt.
ȘtergereSpune-mi ca ai cheița de chihlimbar și că mi-o împrumuți și mie într-o dimineața :D
RăspundețiȘtergereAş vrea şi eu să am cheiţe, una pentru timp, una pentru adevăr, una pentru bunătate... Multe, multe! :))
ȘtergereCred că nu le găsesc decât în imaginaţie.
Inteleg ca in alte "vieti" n-o sa avem parte de notiunea asta de timp, n-o s-o simtim.
RăspundețiȘtergereSi eu as vrea cheita pentru adevar dar nu stiu daca l-as putea pricepe
Cheiţele acelea sunt mai valoroase decât orice nestemată. Pate vor fi pe undeva, nu ştiu dacă "dincolo", că de-acolo nu s-a întors nimeni să povestească.
ȘtergereAstăzi ne-ai dezvăluit un colțișor mai mare din sufletul tău și am văzut, cu toate că nu-s pasionată de timbre, că suferi la fel ca și mine de trecerea timpului...
RăspundețiȘtergereSufăr pentru că simt că nu apuc să fac tot ce mi-am propus.
ȘtergerePentru mine, timpul a devenit sta-TIC-TAC.
RăspundețiȘtergereNu mai fac planuri de viitor şi sînt într-un veşnic Carpe Diem. Cum spunea poetul? Nu spera şi nu ai teamă, ce e val ca valul trece...
Nu muncesc întotdeauna de două ori. Se întîmplă şi să trag chiul dublu :)
Nici eu nu-mi mai fac planuri. Poate decât să mai las câte ceva în urmă.
ȘtergereRecunosc şi eu, uneori trasul chiulului e ceva bun şi plăcut! :)))
Ce frumos ar fi sa avem o astfel de cheita de chihlimbar... :-)
RăspundețiȘtergereAr fi, întotdeauna mi-am dorit una. Dar n-am găsit-o până acum. :)
Ștergere"Simţi fiecare anotimp cum trece şi cum îţi fură din suflet amintiri desprinse din copilărie." Mi se întâmplă să îmi amintesc câte ceva ce credeam că am uitat, şi e ca şi cum aş fi găsit una dintre cheiţe... se aprinde soarele.
RăspundețiȘtergereFiecare căutăm cheiţa aia fermecată. Unii sunt mai norocoşi, dar alţii nu.
ȘtergereMi-a plăcut mult cugetarea ta despre timp. Şi mi-a plăcut şi muzica.
RăspundețiȘtergereÎţi mulţumesc frumos, nu pot decât să mă bucur. Tărâmul cuvintelor este pentru mine încă ceva nou.
ȘtergereO cheie care descuie timpul către lumină...
RăspundețiȘtergereCred că facem şi noi precum fluturii: ne îndreptăm spre becul care răspândeşte lumina.
Ștergere