Scările acestea mai existau prin anii '70. Am trecut aici printr-o întâmplare pe care nu am uitat-o. O femeie cam între două vârste s-a împiedicat săraca, sub greutatea unor sacoşe, ducându-se de-a dura pe scări. După ce a căzut, nu mai mişca şi-mi era frică să nu se fi întâmplat vreo nenorocire. Am răcnit din toţi plămânii la o persoană în vârstă, care stătea cocoţată la unul din geamurile de la etaj, să cheme urgent o salvare, apoi m-am dus la săraca femeie, care gemea surd.
Salvarea a venit repede. N-am mai ştiut nimic de acea persoană până când, după vreo doi ani, m-am pomenit că m-a căutat să-mi mulţumească pentru ajutorul pe care i l-am dat atunci.
Bună Max!
RăspundețiȘtergereEste superbă ilustrata!
Și povestioara interesantă,bine că nu o fost grav!
O seară de dragobete pe placul tău!
ce intamplare!ai fost oricum pe faza...
RăspundețiȘtergereilustrata are un colorit fermecator...
Aşa a fost să fie.
Ștergerescările din ilustrată sunt tot acolo, la locul lor, lângă Podul Minciunilor
RăspundețiȘtergereCe frumos din partea ei ca te-a cautat sa-ti multumeasca :)
RăspundețiȘtergereSincer să fiu, nici nu mă aşteptam. :)
ȘtergereDin cate stiu, scarile acelea mai exista si astazi...Din 2006 incoace am in fiecare vara bucuria de-a trece pe acolo cu ocazia festivalului Artmania.\m/
RăspundețiȘtergereN-am mai fost eu pe acolo de atunci. Lucrurile ştiu că se mai schimbă, uneori chiar neaşteptat de repede.
Ștergere