Aşa-zisul eseu (chiar şi proprietarul se întreba ce poate să fie) a ajuns cu greutate la preţul de 20 dolari, după 18 biduri. Ceea ce se poate vedea fără prea mare efort, examinând această piesă, este că marginile late ale ştraifului indică posibilitatea ca reproducerea să fi fost executată chiar aşa, sub forma acestui ştraif. Este interesant faptul că deşi cadrele de culoare portocaliu sunt aliniate, centrele de culoare brun nu mai sunt, ceea ce mă face să deduc că impresiunea cadrului s-a efectuat cu o placă mică de patru clişee, iar centrul s-a aplicat ulterior cu ajutorul unui clişeu singular. Este evident decalajul la imaginea din stânga, la care centrul pare deplasat spre stânga, în timp ce restul celor trei clişee are centrul aplicat mult mai centrat, dar tot cu mici diferenţe de poziţionare unul faţă de celălalt.
Pentru a putea examina mai bine reproducerea, puteţi privi detaliul de mai sus. Dacă se face o comparaţie cu o marcă dantelată, obişnuită, atunci diferenţele faţă de clişeele originale, definitive (al cadrului şi al centrului), atunci se pot distinge numeroase diferenţe, dacă se dă dovadă de puţină atenţie.
Mai sus aveţi imaginea unei mărci originale, care are o fineţe mult mai accentuată a detaliilor.
Ca o coincidenţă, în ultimul număr al revistei "Studii filatelice braşovene" (nr. 3 [28]/2013), la pag. 3-12, colegul nostru Victor Iordache continuă serialul dedicat eseurilor şi probelor mărcilor româneşti taman cu cele aparţinând emisiunii Expoziţia Generală din 1906. Desigur, jucăria de mai sus nu are cum să figureze printre eseurile cunoscute şi atestate drept originale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu